Fiecare tip de societate emană tipuri specifice de comportament. În feudalism seniorul trecea ţanţoş nevoie mare cu nasul în vânt, iar ceilalţi se băteau cu fundul de pământ, lălăind sau mormăind o supuşenie stridentă. În dictaturi toată lumea este atentă la şef (sau şefuţ), pentru a nu îl contraria, pentru a-şi dovedi loialitatea, uneori în şedinţe evitând a se uita în stânga sau în dreapta spre a nu fi interpretat.

Erau comportamente care i se impuneau individului prin reguli sociale derivate din paradigma socială. Ceea ce caracterizează, din acest punct de vedere, o democraţie sunt comportamentele autoasumate. Ele nu sunt impuse, ele sunt însă valori în care indivizii cred, iar încălcarea acestora înseamnă autoexcludere. Una dintre dimensiunile comportamentului democratic este egalitatea naturală dintre indivizi, fără a pretinde că în mod necondiţionat cineva să-ţi stea la dispoziţie, ca să poţi râgâi liniştit pentru că "ai dreptul". Am stat recent la un hotel de trei stele, curat şi liniştit, în gardul Parlamentului. Masa de dimineaţă era ca peste tot, tip bufet suedez, dar la preţ de trei stele debarasarea se face de către consumatori. Dacă ai bani te duci la hoteluri de 4 sau cinci stele, unde preţul pe cameră permite angajarea de chelneri care să debaraseze în locul tău şi dacă ai nevoie, şi bani să fii servit în cameră. Dacă însă nu ai acei bani atunci trebuie să te aliniezi cu bun simţ nivelului la care ai acces şi regulilor sale. Toţi cei care se cazează în hotelul de care vorbesc sunt şefuţi de instituţii sau întreprinderi din provincie, care vin cu treabă în Capitală. Deci ca pregătire trebuie să îi considerăm, în general, ca fiind absolvenţi de facultăţi şi cu niscai pretenţii la locul lor de baştină, chiar dacă erau probabil majoritatea simpli Bulăcei promovaţi politic. Oricum marea masă aflată pe un plan social de jos imită cu sârg comportamentul clasei de mijloc. Ei bine, mă uitam dimineaţa la masă, studiind comportamentele. Mă limitez la unul singur. Cât timp petreceam la masă doar câte 3-4 consumatori, când terminau îşi debarasau masa, ducându-şi tăvile şi resturile. Expresia feţei lor transmitea modestie şi bun simţ. Restul se ridicau, priveau cu superioritate în jur, îşi aruncau capul pe ceafă şi păşeau de parcă Vlad Ţepeş le-ar fi băgat ţeapa de jos în sus. Mitocănimea română defila cu nasul în vânt. Acest comportament de superioritate (nici măcar justificat), aşteptând ca altul să-ţi fie servitor, fără a avea justificată această pretenţie, nu este doar mitocan, ci şi profund antidemocratic, de negare a egalităţii naturale în drepturi şi datorii a indivizilor. Ei nu au înţeles şi nu au auzit din democraţie decât de drepturi, au fost surzi sau au lipsit de la lecţia despre îndatoriri.

Cu o asemenea populaţie nu poţi ajunge să culegi roadele democraţiei. Un comportament de acest gen presupune două lucruri. Întâi presupune stăpâni de sus în jos. Aceştia sunt indivizi care ling în sus, indiferent cum stă şeful cu trupul şi scuipă în jos, indiferent cine este mai jos. Acelaşi comportament presupune imposibilitatea adunărilor în mase de oameni egali, capabili să se autoorganizeze şi să îl aleagă pe cel mai bun din grup. Un alt exemplu. În aceleaşi zile fac eu un drum dincolo de periferia Capitalei, într-un câmp care în ritm rapid se umple de vile, unele modeste, rezonabile, altele sfădătoare, opulente. Nu toate parcelele sunt ocupate. Drumurile sunt ba asfaltate, ba "nu cumva să plouă". Proprietarii sunt foşti oameni de decizie aflaţi în retragere, deci oameni cu pretenţii în ceea ce priveşte nivelul de educaţie, fie actuali patroni, care seamănă toţi între ei în toată ţara, deci îi puteţi clasifica singuri. Ei bine, de unde se termina bulevardul oraşului şi începea mahalaua, dar mai ales dincolo  de ea şi în "noua zonă rezidenţială", pe marginea drumurilor, străzilor, uliţelor şi pe loturile neconstruite, unele de dimensiunea unui stadion de fotbal, aproape nu aveai unde păşi fără a calca pe pungi, pe hârtii soioase, pe tot felul de resturi. Imaginea era de groapă de gunoi.

Toţi acei oameni "cu pretenţii" nu doar că tolerau, dar acceptau să traiască într-o groapă de gunoi. De vină nu era primăria care "nu curăţa" marginea şi şanţurile drumurilor, care de sărăcie nu poate angaja atâţia muncitori. De vină era populaţia care arunca într-o nesimţire, acolo unde apuca, unde îşi golea punga sau îşi mânca acel ceva ambalat. Este un comportament animalic. Exact la fel fac animalele, nu toate, care se balegă unde apucă. Acei oameni aşteaptă ca alţii să facă curăţenie în locul lor. Ce justifică această pretenţie? Este un comportament agresiv faţã de vecini, faţã de toţi ceilalţi. Când eşti agresiv cu cei din jur, poţi accede la democraţie? Am dat doar două exemple de comportament antidemocratic. Este clar că ineficienţa "democraţiei" noastre derivă şi din lipsa de educaţie casnică, civică şi de toate felurile. Nivelul mediu al educatorilor, de la grădiniţă la Academie, este cel care este, ca al tuturor celor care ar trebui să formeze oameni, ca al preoţilor, de la preotul de la ţară la episcopul care vinde diplome de preot, întrebând: "Bă, câţi bani ai?", sau al oamenilor de cultură, care, în numele unei prost înţelese democraţii, aduc pe scenă actriţe în pielea goală şi actori, simulând actul sexual. Civilizaţia lui Cur şi Ţâţă nu poate genera decât un surogat de democraţie, blindată de minciună şi intoleranţă. Suntem în punctul zero. De unde putem începe regenerarea? Fiecare român în stare să înţeleagă şi să vadă are datoria de a spune lucrurilor pe nume, de a înfiera ceea ce este de înfierat, de a-şi creşte copiii în normele valorilor autentice pe care să le difuzeze în rîndul populaţiei.