Scriam în urmă cu cinci ani tot în acest ziar că sistemul medical românesc trebuie resuscitat. Am crezut că acest fapt se va întâmpla. Eroare totală, eram prea naiv, ori prea optimist, putând afirma că, dimpotrivă, după atâţia ani sistemul este în colaps. Aveam să mă conving că sistemul este în cădere liberă,  după circa doi ani, când, internat cu arcanul pentru nişte banale analize, a trebuit să evadez din spital învins de sistem, aşa cum se exprima un fost preşedinte al României.

Întâmplarea a făcut să primesc de la o anume bancă - drept bonus - un voucher pentru nişte analize medicale sumare. La început am refuzat „pleaşca", gândindu-mă că, odată intrat în malaxorul acestui sistem mult încercat de tot felul de reformatori, voi fi din nou umilit, dar poate şi de teama ca nu cumva, în scrupulozitatea lor, medicii să-mi depisteze vreo boală, chiar închipuită, pentru că ţi-o caută până ţi-o găsesc ascunsă cu viclenie în vreun ungher al organismului, iar dacă chiar nu ţi-o găsesc îţi inventează ceva, ţi-o bagă în cap, astfel încât să le urmezi neaparat tratamentul cu fel de fel de medicamente scoase la repezeală de marile companii farmaceutice, cu care unii dintre ei lucrează ca adevăraţi dealeri, în timp ce noi, pacienţii, suntem transformaţi în cobai. Departe de mine gândul de a judeca calitatea actului medical, ba chiar afirm că încă mai dispunem de un corp medical de elită, cu toată migraţia lui spre vest. Şcoala românească de medicină mai scoate încă medici buni, dar din păcate pentru alte ţări, încât mă întreb de ce oare nu-i pune statul să plătească şcolarizarea făcută pe bani de nimic comparativ cu taxele exorbitante percepute de cei pe care îi imităm zi de zi şi care mai nou îşi trimit tinerii să studieze, pe bani puţini, în România. Revenind la afirmaţia mai sus amintită, intru în posesia acelui tichet, după nişte telefoane la Bucureşti, şi iată-mă şi programat pentru analize la o clinică particulară din Oradea. M-am bucurat că am posibilitatea să văd cum funcţionează asistenţa medicală în regim privat. Surpriză însă, pot să afirm că mai prost ca şi cea de stat. Repet, nu mă refer la calitatea actului medical, ci la organizarea acestuia. În sprijinul acestei afirmaţii voi enumera, în cele ce urmează,  numai câteva neajunsuri, care îţi sar în ochi, din primele momente.  În primul rând, spaţiul afectat nu cred că este adecvat pentru asistenţă medicală, aproximativ 20 persoane fiind înghesuite pe un hol îngust de circa 2 m, în faţa unor aşa-zise cabinete medicale. Cel spre care am fost îndrumat avea inscripţionat pe uşa de la intrare "Laborator" şi "Chirurgie". Când, după aşteptări, am intrat în cabinet am văzut afişat pe un perete şi un tabel cu litere, identic cu cel pe care îl întâlneşti în cabinetele de oftalmologie. Pe alt perete era depozitată arhiva unităţii. Am urcat apoi la etajul I, la cabinetul de interne şi ecografie. Aici nu aducea nimic a mediu sanitar (cândva construcţia avusese o altă destinaţie), iar pe uşile cabinetelor erau afişate tot felul de oferte, de genul: la nu ştiu câte şedinţe de medicină fizică, primeşti o consultaţie gratuită, ce mai, exact ca la talcioc. Uşile cabinetelor fiind deschise, am putut constata că acestea mai degrabă seamănă cu nişte săli de aşteptare, aşa că am intrat cu gândul să-mi aştern impresiile pe hârtie. Negăsind hârtie de scris, am schiţat câteva gânduri chiar pe acel voucher, dar spaţiul „tipografic" nu mi-a permis să fac „mărturisiri complete". Oricum, am fost invitat în cabinet de o d-ră medic, foarte amabilă, care m-a consultat cu multă competenţă. Cu toate acestea, am constatat că incinta era slab dotată, fără cântar, fără aparatura necesară, încât la plecare am compătimit-o pe acea domnişoară medic, apreciind însă că a rămas pe baricade.

Obişnuiesc să spun lucrurilor pe nume pe un ton mai vesel, dar este dureros dacă privatizarea sistemului medical a început aşa - şi mă întreb - de ce factorii de răspundere dau autorizaţii pe bandă rulantă, numai de dragul statisticii? Aş vrea să cred că nu toate unităţile sanitare privatizate arată aşa şi le-aş recomanda să-şi angajeze medici, dar nu cu ora. Altmiteri riscăm să beneficiem de aceeaşi privatizare ca şi în celelalte sectoare.

Nicolae BONCHIŞ