Criza lecturii e un fenomen cunoscut. Nu mă refer la situația din pandemie, care, dimpotrivă, datorită izolării, ar trebui să favorizeze lectura, ca o compensație a singurătății. Se citește din ce în ce mai puțin, dincolo de anumite conjuncturi, însă nu în afara unor cauze obiective. Există sociologic mai multe explicații. Există statistici globale și statistici naționale. În orice caz, România stă mai prost decât alte țări europene și la acest capitol (al numărului de cititori și al vânzării de carte).

Simplu spus, cei care citesc mai puțin sau deloc au câteva motive și explicații tipice: 1. Nu le place; 2. Nu-i interesează; 3. Nu au timp liber. O analiză serioasă ar trebui să țină cont de mai multe categorii de cititori sau necititori, în funcție de vârste, ocupații, sexe, situație materială, studii etc. Ar fi mult prea complicat. Prefer să notez câteva impresii din experiența mea de profesor și de critic literar, în locul unei analize sofisticate.

De ce scade plăcerea lecturii pe măsura progresului tehnologic? - ar fi prima întrebare pe care sunt ispitit să mi-o pun. Din mai multe motive, în funcție de multe criterii. La modul general vorbind, cititul e o activitate lentă, solitară și preferabil de făcut în tihnă, iar viața modernă e trepidantă, colectivistă și zgomotoasă. Sunt diferențe frapante de ritm și ambient. Nu poți să te sustragi ușor vieții moderne extrem de solicitante, față de care ai o mulțime de obligații sociale și profesionale, pentru a te dedica lecturii statice. Nu poți să stai pe loc când faci parte dintr-o mulțime care te împinge irațional în toate părțile. În asemenea condiții, poți practica doar lectura fugitivă, de informații scurte, nu de ficțiuni lungi, de texte utile, nu gratuități. Nici chiar textele care privesc în mod direct sănătatea noastră (cum ar fi prospectele prea lungi ale unor medicamente) sau banii noștri (termenii unui credit obținut la o bancă, detalii privitoare la abonamentul de telefon sau contractul de electricitate) nu le citim în întregime, dacă sunt prea stufoase și obositoare. Cum o să citim atunci un roman de peste o mie de pagini de Dostoievski sau Stephen King?

Activitățile noastre sunt guvernate psihic de două principii, după părerea lui Freud: principiul plăcerii și principiul realității. Interferența lor e mai complicat de explicat decât am putea-o face aici, rezumativ. Cert este că avem tendința să facem numai ceea ce ne place. Iar lectura procură cu adevărat plăcere din ce în ce mai puținor oameni. A scăzut nevoia de cultură și a crescut apetitul de câștig cât mai rapid. Cărțile îi încurcă pe mulți în calea unui succes material și financiar, îi întârzie în realizarea unui obiectiv realist, nu idealist. Citez dintr-o sursă credibilă: „20,6% din cei care dau drept model omul de afaceri cred că pot ajunge în această postură și fără a face școală, iar din cei care și-au ales ca model omul politic, 10% cred că nu au nevoie de carte” (Adrian Majuru, Cât de mult se citește?, în revista Contemporanul. Ideea europeană, nr. 1, ianuarie 2021). E o stare de fapt. Lumea noastră actuală este dominată de modelele omului de afaceri și omului politic, la care aș adăuga modelul vedetei feminine (de televiziune sau social-media). În toate cele trei cazuri reușita nu e condiționată de o componentă culturală. Succesul social se obține deci mai ușor fără cultură și fără lectură.

Un alt aspect este viteza cu care se obține plăcerea. Să dau exemplul cel mai frapant. Între un roman erotic și un site porno va fi preferat cu siguranță acesta din urmă, pentru că procură mai repede plăcerea. Lectura pierde și în acest domeniu, la criteriul vitezei de obținere a satisfacției. E oglinda exactă a modului în care suntem prizonierii vitezei, în toate domeniile: deplasare în spațiu, cumpărarea unui obiect, informare, construirea unei case, procurarea unei plăceri, însănătoșire, comunicare, succes social, material și profesional. Lectura unei cărți, fiind prea lentă și consumatoare de timp, este victima acestei manii a vitezei. Cât timp citești Faust de Goethe, Război și pace de Tolstoi sau În căutarea timpului pierdut de Proust, altcineva câștigă mii de dolari sau euro din postări pe internet sau tranzacții la bursă. Nu cred că e pusă corect problema prin această concurență dintre două activități complet diferite, dar judecata există în mintea oricui vrea un profit. Refuz acum și aici să deviez în disocierea didactică și moralizatoare dintre profitul material și profitul spiritual. Este o cu totul altă problemă. Citim mai puțin pentru că suntem agresați de necesitatea profitului material în contextul economiei de piață. Timpul costă bani, indiferent că e cheltuit pentru citirea unei cărți, pentru fabricarea unei rachete cosmice sau pentru vânzarea unui sac de cartofi.

O altă explicație, care mi se pare banală, este aceea că lectura pe suport de hârtie este afectată de concurența internetului. În fond, și pe internet putem citi cărți, ca la bibliotecă, și ne putem informa, ca dintr-un ziar tipărit. În limbajul de specialitate se spune că noile generații folosesc din ce în ce mai mult tehnologiile digitale pentru comunicare, interacțiune și divertisment. Consecințele se cunosc foarte bine pentru cei care practică această lectură superficială și fugitivă în regim electronic: procesarea superficială a informației, atenție scăzută, slăbirea mecanismelor de autocontrol. Cu alte cuvinte, generațiile care folosesc din ce în ce mai mult internetul au o capacitate diminuată de performanță intelectuală. Există statistici care arată clar că e în creștere numărul copiilor și al adolescenților care folosesc internetul mai mult de patru ore pe zi sau chiar mi mult de opt ore pe zi, în SUA, Canada, Finlanda și alte țări dezvoltate economic; patru până la opt pe zi la internet, pe lângă timpul petrecut la televizor! Atunci, unde să mai încapă un eventual timp de lectură, chiar dacă ar exista dorința? Dar nu există nici dorința. Nevoia de cultură, motivația de a citi au scăzut alarmant. A crescut presiunea divertismentului și a distracției cu cât mai puțin efort intelectual. Decuplarea de la realitate se realizează astfel în forme mai eficiente. Principiul plăcerii dictează comportamentul: nu citesc pentru că nu-mi place! Fă ce-ți place! - e unul dintre îndemnurile extrem de frecvente, aparent dintre cele mai inofensive și sănătoase, dar în fond dintre cele mai periculoase, ca o maladie ascunsă a omului din secolul XXI.

Așa cum nu putem crește un copil numai cu dulciuri și jocuri, pentru că numai acelea îi plac, nu putem realiza educația lui numai cu internet, televizor, distracții și comunicare online. Lectura obligă la un efort fizic și intelectual absolut necesar în pregătirea pentru viață. A gândi în prelungirea unui text citit, a-l interpreta, a institui un dialog de impresii și de idei cu alții ajută decisiv - și pe un copil, și pe un tânăr, și pe un adult - să contrabalanseze principiul plăcerii, care tinde să devină suveran, cu principiul realității în stilul unei vieți echilibrate.