Pe bună dreptate, până în prezent s-a vorbit numai de presă ca a patra putere din stat, dar în realitate şi presa este o parte a societăţii civile, chiar dacă este componenta cea mai importantă şi vârful de lance al acesteia. În fine, în reprezentarea a tot mai multe valori, societatea civilă românească prinde mai mult contur şi se organizează pentru a deveni o forţă socială puternică, în frunte cu presa obiectivă şi echidistantă care nu este aservită puterii, oricare ar fi aceasta. În orice societate democratică, partidele politice sunt partinice prin definiţie, iar Parlamentul este dominat de o majoritate parlamentară care alternează la putere. Guvernele aprobate de Parlament au aceeaşi culoare cu majoritatea s-a, iar de sus în jos, atât în plan politic cât şi administrativ sunt impuse implicit anumite grupuri de interese, care nu întotdeauna coincid cu cu interesul public al societăţii sau comunităţii. Nu de puţine ori, politicienii şi oamenii de afaceri pun interesele de partid sau de afaceri înaintea intereselor populaţiei. Punerea de acord a deciziilor poltice şi legislative, a politicilor guvernamentale şi administrative cu realitatea sau cu interesele populaţiei, este în primul rând  treaba opoziţiei politice din parlament. Dar şi opoziţia reprezintă tot interese partinice şi de grup, astfel că în mod inerent sunt adoptate unele decizii contrare interesului public, sau cu impact negativ asupra unor categorii de cetăţeni. Aici intervine rolul complementar, dar extrem de important al societăţii civile, care trebuie să reacţioneze prin acţiuni şi mijloace specifice pentru prevenirea, amendarea, modificarea sau eliminarea unor măsuri sau decizii politice, juridice şi administrative neconforme constituţional sau legal ori în flagrantă contradicţie cu interesul şi moralitatea publică. Societatea civilă este cercetată pe larg în cadrul politologiei contemporane. Un important savant contemporan în domeniul studiului democraţiei, Larry Diamond, profesor de Sociologie şi Ştiinţe Politice de la Universitatea Stanford, defineşte societatea civilă ca "acea arenă în care grupuri auto-organizate, mişcări şi indivizi relativ autonomi faţă de stat încearcă să articuleze valori, să creeze asociaţii şi să-şi promoveze interesele". În mod întemeiat, lucrările româneşti de politologie definesc ca actori ai societăţii civile organizaţiile neguvenamentale, sindicatele, uniunile patronale şi deopotrivă asociaţiile şi fundaţiile culturale sau filantropice, asociaţiile profesionale, cluburile civice, organizaţiile religioase, media sau mişcările ecologiste, care susţin drepturile şi interesele grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă. Altfel spus, societatea civilă este un actor nonstatal major reprezentat de ansamblul diverselor organizaţii neguvernamentale care cuprinde forme asociative de tip apolitic ce nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale a statului. Prin diferitele sale reacţii: campanii de presă, mesaje de protest, manifestaţii s.a., societatea civilă îşi îndeplineşte rolul său esenţial de a remodela cultura politică şi spiritul civic, cu implicarea directă a cetăţenilor în viaţa publică. Având capacitatea de a influenţa şi cenzura deciziile politice, economice sau de interes public, de a genera alternative politice, organizaţiile societăţii civile menţin o presiune constantă împotriva politicilor şi deciziilor care vin în contradicţie cu interesele cetăţeneşti sau în caz de abuzuri de putere. Provocările economico-sociale actuale impun şi exponenţiala dezvoltare a societăţii civile româneşti ca un deziderat  major. În acest demers, rolul presei este covârşitor. În context, Oradea tinde să devină un centru important al societăţii civile româneşti. Numai în ultimele zile presa locală a semnalat înfiinţarea a două importante organizaţii, care îşi unesc membrii sub genericul valorilor democraţiei. Astfel, proiectul Coaliţiei Rogerius vizează infiinţarea Consiliul Democratic Cetăţenesc, destinat să monitorizeze îndeaproape activitatea administraţiei publice locale. Mai mult, Filiala Agora Oradea a Asociaţiei Pro România Europeană, s-a înfiinţat în aceste zile cu obiective extrem de generoase, vizând promovarea marilor valori umaniste ale românismului.  Spre deosebire de zona politică şi administrativă, în care din păcate nu domină meritocraţia, ci mai degrabă mediocritatea, potenţialul uman al societăţii civile este uriaş. În societatea civilă există mai mulţi profesionişti, mai multe repere morale, mai mulţi oameni care au în spate experienţa unei cariere de succes, oameni pentru care patria nu este o noţiune abstractă, goală de conţinut, care pot şi vor să contribuie la impunerea   moralităţii şi legalităţii, valori care să devină normalitatea necesară, de natură să redea românilor cuvenita demnitate.

Nicolae Sălăjan