"Poliţistul de frontieră are o nouă abordare a relaţiilor cu publicul" Direcţia Poliţiei de Frontieră Oradea, structură teritorială specializată a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră la graniţa de vest şi nord-vest a României, este destinată să gestioneze frontiera de stat cu Ungaria şi Ucraina, să coordoneze, controleze şi îndrume unităţile subordonate în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul trecerii frontierei, precum şi prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere. Pentru a avea o imagine cât mai clară asupra acestei instituţii, inclusiv în privinţa aspectelor negative, ne-am adresat comisarului şef de poliţie Ioan Buda, directorul Direcţiei Poliţiei de Frontieră Oradea. - Pentru început v-aş propune să realizăm o incursiune asupra modului în care a luat fiinţă Direcţia pe care o coordonaţi, precum şi structura sa teritorială. - Totul a început în anul 1999, când Comandamentul Naţional al Grănicerilor s-a unificat cu Direcţia Poliţiei de Frontieră. A urmat un proces de restructurare şi organizare, iar din anul 2001 au luat fiinţă cele şase Direcţii regionale, printre care şi Direcţia Poliţiei de Frontieră Oradea, restructurată în anii 2002, 2003 şi optimizată structural la data de 01.12.2004, prin crearea noilor linii de muncă compatibile cu structurile similare ale Uniunii Europene. Zona de competenţă a DPF Oradea este de aproape 500 kilometri, respectiv 397,962 km cu Republica Ungară şi 92,5 km cu Ucraina. În subordinea noastră sunt trei inspectorate judeţene ale Poliţiei de Frontieră din judeţele Arad, Bihor şi Satu Mare şi un Centru de Formare şi Pregătire a Cadrelor la Carei. Acestor Inspectorate judeţene li se subordonează 15 sectoare ale poliţiei de frontieră, patru la Arad, cinci în Bihor şi şase la Satu Mare. Urmează 20 de puncte de frontieră - rutier, feroviar şi mixte - trei aeroporturi şi o zonă liberă. - Toată această structură beneficiază de o încadrare adecvată a personalului? - DPF Oradea are un necesar de 3200 persoane şi o încadrare de 2473 persoane, un deficit de 27 la sută care urmează a fi acoperit până la 30 decembrie 2006. - Ce se va întâmpla cu frontiera română după integrarea României în UE? - După integrare, frontiera de Vest va fi una internă. Se va organiza în continuare controlul documentelor, iar controlul vamal va fi desfiinţat. Controlul la frontieră se va desfiinţa în momentul aderării României la spaţiul Schengen, proces care va mai dura 3-4 ani după integrarea României în UE. Abia atunci controlul poate fi instituit prin acord bilateral între două state Schengen vecine, pe o perioadă limitată de timp. - Mulţi cetăţeni consideră că o dată cu integrarea în UE se va circula liber prin toată Europa... - Total greşit. În cele 25 de state care au aderat la UE circulă liber doar mărfurile, iar în cele 15 state membre ale Schengen circulă liber persoanele. Cum spuneam, după aderarea României la UE vor trece câţiva ani până când ţara noastră va fi parte integrantă a spaţiului Schengen. Vă pot oferi exemplul Ungariei care, după integrarea în UE, a continuat controlul documentelor la graniţa cu Austria până când va adera efectiv la spaţiul Schengen. - Domnule director, propun să abordăm, în continuare, un subiect mai delicat. Este vorba de corupţia în rândul poliţiştilor de frontieră, şpaga pe care aceştia o pretind în cadrul Punctelor de trecere. Este sau nu Poliţia de frontieră coruptă? - Vedeţi dumneavoastră, din cauza câtorva fapte de corupţie imaginea noastră este cum este. Când am fost numit în această funcţie, mi-am fixat trei obiective manageriale: 1. Îndeplinirea obiectivelor, misiunilor încredinţate şi sarcinilor de serviciu 2. Să creez un climat de muncă cât mai propice personalului şi chiar să-l motivez 3. Să creez o imagine adecvată instituţiei, în societatea şi comunitatea în care personalul acesteia îşi desfăşoară activitatea. Nu contest faptul că nu avem poliţişti de frontieră corupţi. Se cunoaşte faptul că pădure fără uscături nu există. Da, recunosc, au fost şi sunt probleme, dovadă că în 2005 au fost evaluaţi şi schimbaţi din funcţii un număr de 59 poliţişti de frontieră, din care 32 de ofiţeri şi 26 de agenţi. Tot anul trecut au fost efectuate 189 cercetări prealabile, în urma cărora au fost sancţionaţi disciplinar 153 poliţişti de frontieră, din care 16 ofiţeri, 108 de agenţi şi 29 de persoane fizice angajate pe bază de contract. Pentru 41 de poliţişti de frontieră a fost sesizată Direcţia Naţională Anticorupţie şi Serviciul Teritorial Anticorupţie, fiind în faza de cercetare, iar opt poliţişti de frontieră au fost destituiţi din poliţie. - Credeţi că veţi reuşi să-l "eliberaţi" pe agentul de la frontieră de această meteahnă? - Eu cred că da. Schimbările în bine au început să apară. Poliţistul de frontieră are o nouă abordare a relaţiilor cu publicul printr-o deschidere totală faţă de societatea civilă, prin transparenţă totală faţă de cetăţean şi faţă de participantul la trafic. Am luat măsura motivării poliţistului de frontieră prin forme diferite, chiar sume de bani, pentru faptele de sesizare sau raportarea unor fapte de corupţie sau în legătură cu corupţia. Verificăm periodic declaraţiile de avere, conflictele de interese şi situaţiile de incompatibilitate a poliţiştilor de frontieră. Unde sunt probleme, este sesizată Comisia de verificare a averilor sau, după caz, se iau măsuri administrative. Mai mult, la Punctele de trecere a frontierei avem instalate telefoane directe prin intermediul cărora fiecare cetăţean lezat poate comunica orice act de corupţie. Nu trebuie decât să sune, să ne comunice numele poliţistului aflat pe ecuson, care a solicitat şpagă, şi să-şi decline identitatea cel care reclamă pentru a se putea lua măsurile care se impun. Pentru autocare, am dat dispoziţie poliţiştilor ca la urcarea în autovehicul să anunţe călătorii cu voce tare că nu se percepe nici o taxă pentru trecerea frontierei, iar dacă ghidul sau şoferul le-a solicitat bani să ceară restituirea lor. De asemenea, conform art. 50 din Legea 248/2005, în al.1, se specifică următoarele: Împiedicarea de orice fel, fără drept, a exercitării de către cetăţeanul român a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, prin refuzul eliberării sau reţinerea documentului de călătorie ori prin refuzul permiterii de a ieşi şi de a intra din/în România în alte situaţii decât cele expres prevăzute de lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Acţiunea penală pentru fapta prevazută la alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Deci, după cum vedeţi, orice abuz de acest fel al poliţistului de frontieră poate face obiectul cercetării penale. În ceea ce mă priveşte, eu mă călăuzesc după următorul principiu: Dacă directorul unei instituţii nu îşi asumă anumite responsabilităţi şi nu ia măsuri pentru remedierea disfuncţionalităţii, înseamnă că este un inconştient.