Se mai zice şi ţara lui Papură Vodă, adică ţara fără stăpâni, unde câinii vagabonzi sunt la ei acasă, sau ţara fără conducători, ori cu conducători păpuşi trase de sfori de către sforari şi păpuşari. Vorbe grele, dar justificate. Trei argumente mă îndreptăţesc să fac asemenea afirmaţii.

Evul mediu a fost epoca haosului absolut, în care nimeni nu putea exista de sine stătător, fiecare depindea de cineva. În acelaşi timp, fiecare latifundiar dispunea fără nici o limitare practică de tot ce era viu sau mort pe moşia lui. Existau legi şi reguli, care nu valorau trei lulele în practică. Democraţia înseamnă acea societate în care orice persoană poate trăi şi se poate dezvolta optim, fără să depindă de nimeni, fără să adere la nicio mişcare, fără să-l împingă nimeni în sus, adică poate fi el însuşi. Comparaţi cele două modele şi răspundeţi-vă singuri dacă aberanţii conducători postdecembrişti ne-au condus spre Evul Mediu (spre cel mai negru Ev Mediu) sau spre democraţie. În al doilea rând statutul de colonie, în care "binefăcătorii", "firmele strategice" şi alte adjective dragi demagogilor ordinari joacă tontoroiul pe spinarea băştinaşilor. Bunăoară actul aparent banal şi aparent de minimă importanţă a taxării de 10 ori mai scump a micilor meseriaşi auto, cu mulţimea lor de ateliere nevoiaşe. Este un act profund antinaţional cu consecinţe mai grave decât pare. În primul rând vor dispărea la nivel de ţară sute sau mii de ateliere, ceea ce înseamnă mii de locuri de muncă pierdute, mii de familii suspendate deasupra golului deznădejdei şi dispariţia a mii de taxe către bugetul care urlă de foame. Pe urmă scumpirea tuturor reparaţiilor pentru cei peste 2 milioane de proprietari de autoturisme. Pe urmă goana tuturor celor care au cam sub 100 km de graniţă spre ţările vecine unde îşi vor vărsa banii iar în cascadă etc... etc... Într-un cuvânt, un act ce pare banal, dar în fapt un act de sabotare a siguranţei naţionale. Orice economist, oricât de modest ar fi, ştie că sărăcia reacţionează dramatic la orice presiune, la orice scurgere, că echilibrul ei este extrem de precar. Ei bine, nu există nici o instanţă decizională în această ţară care să-i ia de guler pe acei ticăloşi de la Registrul Auto Român, sau cum îi spune, care şi-au permis să vândă ţara reprezentanţelor marilor mărci auto. Chiar fiecare feudal poate vinde întreaga ţară ? În al treilea rând descentralizarea, care a fost orientată subtil spre dezmembrare, conduce rapid spre betonarea reţelelor organizate locale. Deja nicăieri, la nivel local, nu mai există partide, decât ca adresă politică, în rest reţele organizate transpartinice de interese, iar factorii de coordonare centrală nu au nici un mecanism de control al acestor fenomene. Este cert că acest stat post decembrist a fost greşit conceput şi că evoluează în direcţie greşită. Necazul este dublu. Se vede de 20 de ani că partidele româneşti actuale sunt incapabile de responsabilitate. Se sabotează unele pe altele, sabotând ţara. Indiferent cine ar fi în opoziţie ar proceda la fel cu cei de la putere. Dacă (Doamne fereşte!) am fi o republică parlamentară, cu un preşedinte ales de parlament ne-am dezmembra în 3 luni. Pe de altă parte populaţia are o incultură civică jenantă, ca să nu vorbesc de inteligenţă. Toţi judecă la fel "să fie acolo omul nostru", indiferent dacă e bou sau geniu "doar să fie al nostru". Orice minoritate, grup, sectă, grup de chibiţi etc.. au aceeaşi atitudine "să fie al nostru".

Aşa se face că fiecare turmă îşi trimite berbecul în Parlament. În final avem un Parlament de berbeci, care scot legile mai mult decât imperfecte pe care le avem şi ca urmare ducem viaţa pe care o ducem. O merităm ? Ar fi cazul să ne trezim ? Ar fi cazul să fim mai implicaţi în toate cele de care depinde viaţa noastră şi a copiilor noştri.