Neagra realitate a sărăciei pe care o trăim îl indignează pe omul de rând până în adâncul fiinţei sale când vede şi constată pe propria piele unde a ajuns ţara aceasta plină de resurse şi bogăţii. Avem un relief demn de invidiat, avem- sau, mai bine zis -am avut păduri seculare din diferite specii, ape curgătoare, râuri şi fluvii, până la marea cea mare. Toate acestea strânse laolaltă sunt o binecuvântare dumnezeiască la îndemâna acestui popor pentru a se bucura de ele şi a le exploata în interesul comunităţii.

După revoluţia din 1989, oamenii de rând au sperat că va fi mai bine prin "dezrobirea" libertăţilor de gândire, conştiinţă şi acţiune şi a dreptului de proprietate, dar se pare că s-au înşelat amarnic, deoarece astăzi trăiesc mult mai prost. S-a moştenit de la vechiul regim comunist un imens capital material şi uman, fabrici şi uzine, oameni calificaţi şi specialişti în toate domeniile de activitate, care au produs bunuri materiale competitive, exportate în toate ţările lumii. Astăzi, după 20 de ani de aşa-zisă democraţie, trăim într-un capitalism autohton sălbatic, în care banul public este jefuit fără scrupule, în timp ce virtuţile economiei de piaţă întârzie să se arate. Astfel s-a ajuns la o criză economică profundă, iar statul, care nu mai are bani, e nevoit să contracteze împrumuturi externe. În aceste condiţii,  există o oligarhie în mâinile căreia a ajuns o mare parte din avuţia naţională, în timp ce majoritatea populaţiei este tot mai pauperizată. În agricultură, la care vreau să mă opresc, în loc de progres, alunecăm spre o feudalizare care nu generează defel vreo creştere a productivităţii. Terenul arabil este nelucrat în proporţie de 1/3 din suprafaţa ţării, ceea ce înseamnă cca 3 milioane de hectare lăsate de izbelişte, pradă mărăcinilor şi buruienilor. Cu toate acestea, acei, puţini, care produc prosperitate reală sunt pedepsiţi cu dări şi impozite greu de suportat, acestea reprezentând principala sursă de venit pentru economia naţională. Actuala "administraţie" a ţării a găsit soluţii inedite pentru a ieşi din criza economică: micşorarea salariilor bugetarilor, creşterea TVA şi impozitarea tuturor veniturilor, inclusiv a pensiilor. Să ne mai mirăm atunci că nu mai putem opri "hemoragia" materiei cenuşii din scurgerea ei peste hotare? Ca om de bună credinţă, trecut prin viaţă, fără a fi angajat politic, sunt indignat când trebuie să consum produse agricole aduse din import şi mă întreb cum s-a ajuns aici, când din judeţul Bihor s-au exportat mii şi mii de tone de legume şi fructe în toată Europa, cu precădere în ţările capitaliste (o spun în cunoştinţă de cauză). Pentru a dovedi cele afirmate, dau publicităţii bonul fiscal pe care l-am primit după achiziţionarea singurelor legume şi fructe oferite de un supermarket orădean, dar provenite exclusiv din import: roşii din Turcia, mere din Italia, gulii din Italia, ridichi din Italia, morcovi din Turcia şi cartofi din Germania. Oare unde se va ajunge? S-a şters cu buretele tot ce a fost bun în domeniul horticulturii din acest judeţ, unde s-au produs mii şi mii de tone de legume şi în spaţii protejate, precum sere, solarii şi câmp, care au satisfăcut necesităţile de consum ale populaţiei, exportului şi ale celor două fabrici de conserve din judeţ. Acelaşi lucru se poate spune despre pomicultură. După ce toate acestea au adus mari venituri economiei naţionale, cu un însemnat aport în valută, astăzi suntem obligaţi să le cumpărăm din import, cu valută împrumutată.

Oare politicienii noştri pe care i-am votat nu au nimic de spus în această privinţă? Ori nu doresc să se implice în politici realiste cu iniţiative de implementare a progresului într-un domeniu vital, ori se ignoră nevoile comunităţii şi urgenţele reale pentru populaţie. Voi încheia cu o constatare amară, în loc de răspuns la întrebarea, desigur, retorică : "Unde eşti tu, Ţepeş Doamne?!": Ţepeş Doamne parcă doarme...

Ing. Florian ALBU