Pornind de la realitatea că  cea mai costisitoare utilitate publică suportată de oradeni, respectiv plata energiei termice furnizată în sistem centralizat de către CET, este firesc ca aceasta să reprezinte problema de cel mai larg interes public local.   

Din păcate, angajamentul asumat de Guvern faţă de FMI şi CE, privind eliminarea integrală a subvenţiilor guvernamentale la energie termică pentru populaţie a reprezentat pasarea întregii responsabilităţi administraţiilor locale. Aceasta fară a dispune măsuri pentru uşurarea eforturilor financiare a majorităţii populaţiei, grav afectată de criză şi ale cărei venituri au fost efectiv înghetate de peste trei ani, ceea ce înseamnă mai mult decat reducerile de venituri şi toate acestea în condiţii de inflaţie şi creştere a fiscalităţii şi preţurilor. Prin noile măsuri, care au dus la majorarea necontrolată, dar şi diferenţiată a costului gigacaloriei, guvernul a aruncat povara numai pe spatele comunităţilor locale şi a cetăţenilor, fără a dispune măsuri tranzitorii şi compensatorii. Asemenea masuri au fost susţinute de opoziţie prin moţiunea simplă din Parlament şi la dezbaterea organizată de către Senatul României, în colaborare cu Asociaţia Municipiilor din România, din care evocăm numai următoarele două:

1. Modernizarea reţelei de distribuţie a sistemelor centralizate de termoficare, veche de cca 50 de ani, cu banii economisiţi de stat prin eliminarea subvenţiilor, cu efect direct asupra eficientizării acestora şi scăderii preţurilor şi                                     

2. Proiectul legii privind reducerea TVA pentru combustibilul necesar centralelor termice în regim centralizat de la 24% la 5%.                                    

Adoptarea acestui proiect de lege ar facilita compensarea a cca 40% din subvenţia eliminată, chiar dacă legea ar fi aplicată numai pe o perioadă determinată, de ex. de cca doi ani, până la reabilitarea reţelelor de distribuţie a energiei. Legea s-a aflat în discuţia Senatului, dar nu este susţinută de majoritatea parlamentară, fără de care nu poate fi adoptată, iar prin tergiversare legea va deveni superfluă. Până la urmă, neadoptarea acestor măsuri tranzitorii şi compensatorii şi a altora similare, creează o situaţie de fapt profund imorală, fiind o dovadă pertinentă a modului în care întreaga criză economică este decontată aproape exclusiv numai  pe facturile populaţiei, în timp ce entităţile juridice, între care unora le este culpabilă însăşi criza, sfidează populaţia prin cheltuieli aberante, mai cu seamă unele din domeniul  public.  Administraţia publică a municipiului Oradea, în dubla sa calitate de proprietară a CET, reprezentată prin consilierii locali în administrarea acesteia, dar şi în calitate de reprezentantă a orădenilor beneficiari ai sistemului, a înţeles pe deplin importanţa noilor proiecte de modernizare a CET-ului, dar şi necesitatea unor ample dezbateri publice. Personal am participat la una, care însă a fost dominată de problemele cartierului Ioşia, ulterior nu am reuşit să particip, iar susţinerile personale intenţionate în dezbatere publică fac obiectul prezentului articol. Este logic că sistemul centralizat de termoficare trebuie să fie net superior şi preferabil oricărui sistem individual de încălzire,  pentru că un număr mai mare de consumatori înseamnă costuri mai mici. Mai mult, se reduce şi poluarea prin reducerea emisiilor de noxe şi CO2 generate de centralele individuale. În practică, însă, cu toate că numărul orădenilor care au renunţat la sistemul centralizat de încălzire este nesemnificativ faţă de alte oraşe din ţară, nu se poate afirma că preţul energiei termice este mai avantajos faţă de sistemul individual, dar nici faţă de multe alte oraşe. Dimpotrivă, preţul plătit este exagerat de mare, iar argumentele din dezbateri sunt unilaterale şi neconvingătoare pentru că nu abordează unele cauze de fond. Singura cauză evocată în ultimele două decenii este „greaua moştenire", adică tehnologia învechită şi reţelele de transport necorespunzătoare. Aşa este, dar nu se înţelege nimic din ce s-a făcut în peste 20 de ani, pentru buna exploatare şi întreţinere a sistemului, care sunt eventualele retehnologizări, măcar parţiale, pentru eficientizarea acestuia. În opinia noastră, este însă inadmisibil ca adevărata gaură neagră, pierderile din sistem plătite de oradeni, inclusiv de către primărie din bani publici, care au crescut sistematic, iar în prezent sunt de aproape 40%, să fie pusă de către factorii decidenţi exclusiv pe seama tehnologiei vechi şi depăşite, fără a fi identificate în scopul eliminării şi alte cauze reale care majorează excesiv preţul gigacaloriei.

Nicolae SĂLĂJAN