Este adevărat că omul a început să devină fiinţă gânditoare abia când a reuşit să acumuleze suficientă hrană ca să aibă timp să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri la întrebări. Este adevărat că sărăcia nu te ajută deloc să-ţi întreţii demnitatea. Este adevărat că Ţările Române adunau bogăţii care impresionau, cum a impresionat şi a trezit invidie şi Constantin Brâncoveanu. Erau bogate pentru că erau conduse de pământeni şi pământurile erau ale lor. Este adevărat că imediat după ce fanarioţii împuţiţi au pus mâna pe domnii, pe dregătorii şi pământuri, aceleaşi ţări române au ajuns în cea mai neagră şi mai jalnică sărăcie, care înspăimânta Europa civilizată. Este adevărat că după vindecarea de râia fanariotă aceleaşi ţări se reeuropenizau. Este adevărat că drumul spre bunăstare era trudnic şi lung, deoarece şi în sec. XIX se punea problema ridicată de Eminescu, "Important este pentru viitorul ţării în mâinile cui este proprietatea" (nu sunt exact cuvintele lui, dar ideea este exactă).

Este adevărat că pe măsură ce proprietatea din ţară a pământenilor creştea, creştea şi bunăstarea. Dar, mai este adevărat că la început de secol XIX şi interbelic erau pe piaţa mondială a petrolului cam ceea ce este Dubaiul acum. Aşadar, comparaţi ce ne-a lăsat administraţia regatului României, care a concesionat terenurile petrolifere (aceloraşi?) şi ce lasă foştii beduini urmaşilor. Nu vă doare sufletul? Este adevărat că pornind de la opinci şi foamea cruntă adusă de SOVHOZURI, România şi-a emancipat sărăcimea, şi-a reclădit oraşele şi a construit o industrie de care dacă nu ne-am fi bătut joc stăteam azi cu fruntea sus printre popoare. De ce a fost posibil? Pentru că pentru prima oară toate bogăţiile erau în mâna românilor şi erau administrate, bine, rău, prost, foarte prost etc., dar administrate de către ei. Aşa zisa privatizare strategică a fost o crimă împotriva acestui popor. Practic, s-a făcut un transfer de proprietate în mâna altora (acolo unde le convenea) şi o dezindustrializare (acolo unde doreau doar piaţă de desfacere sau anularea concurenţei). Nu uitaţi că tot ceea ce au cumpărat ruşii (a treia direcţie) a fost cumpărat doar spre a distruge, urmărind planul lui Valev (din dec. VII al sec. XX), care prevedea în viziunea conducerii sovietice de atunci ca România să fie doar o fermă agricolă a fostului sistem comunist.

Ce este astăzi? Ceauşescu a fost împuşcat pentru sabotarea economiei naţionale (între altele). Pus faţă în faţă cu cei ce i-au urmat ce concluzie trageţi? România exporta de peste 52 de miliarde de euro. Ei şi? Aceia sunt banii proprietarilor? Cine sunt proprietarii în România? Beneficiul întotdeauna aparţine proprietarului, care bineînţeles că îl duce acasă la el unde îl cheltuie. Cu ce rămâne nenorocita de colonie? Cu salariile de negrişori pe plantaţii date pământenilor umiliţi şi deposedaţi, prin toate mijloacele necinstite posibile, de munca părinţilor lor? Jaful continuă? Bineînţeles! Să privim două exemple. Poşta a fost adusă la faliment, apoi adusă pe linia de plutire şi funcţionează cu beneficiu. Ea este dorită de belgieni, cărora, probabil, li se va da după ce se vor şterge toate datoriile Poştei Române. Atunci de ce nu ştergi exact la fel aceleaşi datorii şi laşi instituţia română. Nu se face oare un simplu transfer de proprietate? Să nu uităm că orice serviciu public, care deserveşte milioane de oameni poate deveni extraordinar de productiv. Aşa cum de altfel au fost toate transferurile de proprietate, de la minele de aur "falimentare", la ţiţeiul "falimentar" sau la "molozul de fier vechi" din Galaţi. Da, dar beneficiul se va duce în Belgia. Cu CFR marfă nu este acelaşi lucru? Puteţi găsi alt termen înafară de transfer? Ei! Desigur se iau şi ceva bani, ca să aibă guvernanţii şi politicienii ce fura? A mai rămas ceva din toţi banii jafului numit privatizare. Unde sunt ei? În plus, toate acestea vor fi conduse de experţi (şmecheri) aduşi din afară care vor lua un salariu de 20-40 de ori mai mare decât a pârlitului deposedat de ceea ce avea. În plus România nu mai are nici un control, nicio putere de decizie asupra a ceea ce pretinde că este (a fost!) proprietate românească. Ajunse slugi umile românii mai cred că în ţara lor... ei... fac... dreg... Jalnic! Iar drumul nu se opreşte aici.

Aceasta este doar o etapă. În următoarea etapă pământenii vor fi înlocuiţi ("excluşi" nu este un termen political correctnes) de "specialişti" străini, atât la nivel de conducere centrală, dar şi administrativ periferică. Merită laşii o altă soartă? Cum se fac toate acestea? A trecut iarna, au trecut alegerile prezidenţiale şi Ponta a fost chemat "într-o scurtă vizită" (de lucru). Gata! Trebuie reluat procesul transferului gazelor de şist, a bogăţiilor uriaşe de la Roşia Montană etc. Se va întoarce şi apoi cu o invitaţie asemănătoare se va duce Klaus Iohannis, la aceiaşi masă a fărâmiturilor. Se vor întoarce ferm convinşi că românii vor fi fericiţi dacă vor renunţa la orice demnitate, la orice proprietate şi se vor declara cerşetorii fericiţi ai Europei. Ce somn lung are acest popor şi ce coşmaruri!