Preşedintele, încă în funcţie, Traian Băsescu, respingea nu demult cu un aer suveran mărunţişurile vieţii politice, la care un aşa senior nu se cade, mă înţelegi, a se coborî. Să-l lăsăm noi în pace pe el cu curiozităţi gazetăreşti. Zeus nu se implică în viermuiala muritorilor de rând. Doar atunci când se transformă în muritor şi cucereşte o pământeancă, blondă dacă se poate.

În rest, trocuri şi alte înţelegeri politice nu-l privesc. Cum nu-l privesc multe, inclusiv chestiuni privind datoria de şef de stat. Prezent la Ţebea, e adevărat că doar cu trupu', nu şi cu duhu' sau cu vorba, preşedintele României a tăcut mâlc, atunci când trebuia să vorbească despre Avram Iancu. N-a făcut-o, nu pentru că l-a apucat un moment de sinceritate interioară şi s-a simţit bicisnic în a vorbi despre un erou naţional, faţă de care-l despart nu doar secolele, ci şi gândurile şi faptele. Pe lângă Avram Iancu, Traian Băsescu aduce a băcan căruia îi dă faliment prăvălia. Trecem peste handicapul istoric dintre cei doi şi ne gândim că totuşi acesta este şeful Statului român şi că, în contextul ameninţărilor autonomiste, era de datoria sa nu să dea o lecţie de patriotism moţilor, replică de marinar pierdut pe uscat, ci să dea un semnal de solidaritate cu cauza românească din Ardeal. Sigur că prezenţa unor oratori naţionalişti, de talia lui Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor, a fost şi ea în măsură să-i creeze frica de-a pierde prim planul, astfel că a preferat o baie de mulţime. Este foarte adevărat că moţii din sânul cărora a ieşit Avram Iancu n-ar avea niciun punct de identificare cu un personaj ca Băsescu. Acum, nu este exclus să nu mai fi degenerat şi neamul moţilor pe ici, pe colo, dar cu toate acestea preşedintele a fost şi va fi mereu ca un străin în ţara moţilor. Însă, cu tupeul său binecunoscut, Traian Băsescu este în stare de orice pentru a nu părea singur din punct de vedere politic. O anumită priză la popor îl mai ţine în picioare, precum şi tentativele de alianţă ale PDL-ului, din ultima vreme. E foarte adevărat însă că ultima înţelegere cu PRM-ul nu s-a bucurat de-o simpatie prea mare. Câştigul a fost mai degrabă al PRM-ului, care şi-a mai revenit din izolarea la care părea condamnat. În acest context, Traian Băsescu s-ar mai putea orienta şi spre Mircea Geoană, totul în ideea de-a lipsi PNL-ul de aliaţi. Oricum, pentru Guvern urmează zile negre, moţiunile de cenzură stând să tulbure şi mai mult apele înaintea alegerilor. Visul lui Traian Băsescu ar fi acela de-a da jos Guvernul înainte de alegeri, care-n felul acesta s-ar amâna pe martie 2009. În condiţiile acestei lupte, în stil care pe care, ne putem aştepta la orice tip de alianţă, inclusiv PD-L, PSD, ştiută fiind o anumită relaţie discretă şi subtilă, dar nu mai puţin eficace, între preşedintele ţării şi cel al PSD-ului.

Până atunci, jocul politic al PD-L alternează de la gafele preşedintelui, cum a fost cea de la Ţebea, la populismele ieftine şi ridicole, de genul celor prestate de Nuţi Udrea, care s-a dus să spele pe jos şi să pregătească clasa pentru începutul de an şcolar. Cu toate acestea, PD-L-ul, prin Traian Băsescu, deşi este într-o cădere liberă, poate deveni şi mai periculos, precum o fiară disperată de zidul din spatele ei.