În toţi anii în care ne-am putut exercita efectiv dreptul la alegeri libere, imaginea Parlamentului Romaniei a fost constant aceea a unei instituţii care nu funcţionează. Pentru ca reprezentanţii să fie în egală măsură şi responsabili, şi eficienţi, iar grupurile politice (partidele) să aibă o mai mare vizibilitate, comisiile de specialitate, la fel, sperând ca astfel, încetul cu încetul, percepţia publicului cu privire la Parlament se va îmbunătăţi, cred că trebuie să schimbăm câte ceva în regulile de funcţionare a instituţiei. Iar Parlamentul European poate să fie un posibil model...

Departe de mine ideea că aş avea soluţiile în buzunar, dar după 10 luni de activitate în Parlamentul European cred că merită să mă refer la aspectele care fac această instituţie să fie eficientă. Mă gândesc că e interesant şi pentru public, şi pentru presă, căci oricât de mulţi jurnalişti ar veni la unele sesiuni din Bruxelles sau Strasbourg ei nu au cum să aibă altfel decât o vedere parţială a activităţilor. Multe nu se desfăşoară în public şi, oricum, sunt atât de multe în acelaşi timp, încât e foarte dificil să alegi. În PE - unde, pe hârtie, sunt acum 785 de deputaţi - niciodată nu veţi regăsi numărul acesta complet, nici măcar la votul în plen, cu atât mai puţin la şedinţele de comisii. Dar instituţia funcţionează, pentru că regulile îi asigură eficienţa. Unii ar putea să-mi spună că într-o ţară trebuie să se legifereze mai mult şi mai repede decât la nivel european, pentru că problemele ar fi mai multe şi mai presante. Nu e chiar aşa. Şi aici sunt propuneri care îşi fac "stagiul" timp de doi-trei ani, tot aşa cum sunt altele care devin legislaţie în mai puţin de şase luni - cu eforturi considerabile din partea structurilor PE, mai ales că e vorba şi de negocieri aproape permanente cu Consiliul European. Şi să nu uităm că legislaţia europeană vine să completeze sau chiar să înlocuiască multe din legile naţionale. Activitatea e gândită însă (plecând de la unele experienţe din parlamentele naţionale) în aşa fel încât să puna în valoare toate grupurile politice şi să dea posibilitatea deputaţilor care doresc să muncească să o facă şi să se afirme. Fie în raport cu ansamblul PE, fie în raport cu propriul grup politic.
Concret, cum funcţioneaza Parlamentul European? Există 20 de comisii permanente, două subcomisii care funcţionează în cadrul celei de politică externă şi o comisie temporară privind schimbările climatice. Când vine o propunere din partea Comisiei Europene (cele mai multe acolo îşi au sorgintea) sau direct din partea Consiliului, comisia din PE sesizată îşi desemnează un raportor de la un grup politic (pe baza unui algoritm care ţine cont şi de mărimea grupurilor).
În acelasi timp, fiecare grup îşi desemnează un "shadow" raportor, adică persoana care va urmări cu maximum de atenţie ce se întâmplă cu propunerea respectivă, ce amendamente i se aduc, are obligaţia de a atrage în permanenţă atenţia propriului grup asupra aspectelor sensibile şi asupra termenelor de depunere a amendamentelor, face propriile amendamente, negociază cu celelalte grupuri. De multe ori, se solicită şi opinia unei alte comisii, care se pronunţă doar pe unele aspecte, procedura de desemnare şi urmărire a întregului proces fiind aceeaşi.
Înaintea fiecărei şedinţe a unei comisii de specialitate, membrii unui grup politic care fac parte din respectiva comisie se întâlnesc să dezbata temele şi poziţia pe care grupul o va avea. Întotdeauna! Unele teme sunt atât de sensibile şi controversate încât ajung pe agenda şedinţei grupului politic în întregul său. Mai mult, în fiecare comisie fiecare grup politic are un coordonator şi există întâlniri ale acestora cu preşedintele şi vicepreşedinţii comisiei (întâlniri care se desfăşoară cu regularitate), ei având obligaţia să-şi informeze colegii din comisie cu privire la deciziile luate.
Calendarul şedinţelor comisiilor este făcut pe un întreg an (în sensul de zile şi orar), subiectele fiind decise cam cu două şedinţe înainte, de către coordonatorii politici. În cadrul fiecărei comisii se ştie exact când sunt dezbaterile şi care este ora votului. În perioada de dezbateri nu veţi găsi niciodată prezenţi toţi membrii. Participă cei care sunt direct interesaţi - raportori, shadow raportori, cei care au ceva de spus în legătura cu subiectele.

Sunt momente în care în sală nu sunt mai mult de trei-patru deputaţi, deşi comisia poate să aibă şi 40 de membri. La aproape fiecare subiect membrii se schimbă, în funcţie de interesul direct pentru acel subiect. Dar asta nu înseamnă că dacă nu sunt în sală, ei "chiulesc". Ca să faci faţă la numărul de rapoarte, opinii (în nume propriu sau ca shadow), munceşti enorm.