Un singur vulcan a strănutat mai serios şi întreaga lume a fost dată peste cap. Dependenţa de tehnologie a omului modern şi-a arătat limitele: câteva mii de curse aeriene anulate, pierderi financiare uriaşe, turişti şi oameni de afaceri cu nervii la pământ. În mai puţin de un secol de când avioanele au scurtat lumea şi în bagajul nostru genetic a apărut gena zborului fără aripi, omul modern a suferit, de fapt, o involuţie. S-a îndepărtat de natură şi a uitat să trăiască în armonie cu ea. Tehnologiile mileniului trei i-au permis să devină un egoist ignorant care a rămas pe peronul aerogărilor cu biletele de avion în mână, bombănind în faţa camerelor tv împotriva guvernelor lumii care au permis unui vulcan neserios să pufăie fum şi cenuşă în atmosferă.

 

Recunosc cu vinovăţie, mi-aş dori ca vulcanul islandez cu nume imposibil de rostit să mai pufăie încă vreo doi-trei ani. Să nu dea în clocot, că poate face din Pământ un frigider, ci să arunce doar atâta cenuşă cât să ţină avioanele la sol. Dintr-un foc cu pucioasă, vulcanul Eyjafjallajokull rezolvă problema încălzirii globale şi anulează efectul poluator al curselor aeriene.

Cel mai mult de câştigat va avea România, ţară în care Guvernul va închide aeroporturile pe o perioadă nelimitată şi se va concentra, în sfârşit, pe construcţia de drumuri şi autostrăzi. Desigur, asta în cazul în care premierul Emil Boc nu a avut gura aurită atunci când a transmis naţiunii că se va plimba creanga doar cu barca. Norocoşi cum suntem, am avea şi de la cine lua lecţii despre utilizarea sextantului şi cum se pune cap-compas New-York via Amsterdam, în direct de la Cotroceni.

În mod sigur, simpaticul vulcan islandez a trecut cândva şi pe sub apele termale de la Băile Felix. Altă explicaţie nu există pentru faptul că a favorizat în mod evident judeţul Bihor. Acesta va avea cel mai mult de câştigat, deoarece politicienii care l-au condus şi l-au reprezentat în Parlament vreme de două decenii - şi care nu au fost în stare să facă la Oradea un cât de mic aeroport internaţional - îl vor declara zonă autonomă de facto. Asta pentru că drumurile au devenit aproape impracticabile, căile ferate au fost furate (cele existente sunt folosite sporadic şi nu există pericol de electrocutare), iar pe aeroportul orădean vor putea ateriza în viitor doar cârdurile de gâşte călătoare. Am avea doar o singură ieşire spre Europa, pe Criş în jos. Numai că şi aici am avea probleme la traversarea numeroaselor poduri existente, dar mai ales a celor viitoare. Pentru că actuala administraţie a oraşului va face două poduri extrem de scumpe, dintre care unul oblic şi inutil. În mod cu totul întâmplător recomandăm edililor Oradiei să ia în calcul construcţia unui pod în zigzag peste Criş, între Podul Decebal şi Densusianu, deoarece în acest mod fluidizarea circulaţiei devine evidentă, iar cheltuielile aferente vor satisface toate nevoile firmelor clientelare din viitoarea Regiune Autonomă Bihor.

La atâtea beneficii neaşteptate pe care le poate aduce un vulcănel, destul de pricăjit, de altfel, mai că te încearcă regretele că nu avem şi noi, românii, vulcanii noştri. Desigur, avem câţiva noroioşi prin Buzău, dar cei autentici sunt stinşi cam de multişor şi plini de apă, să-ţi muşti degetele de necaz nu alta, ghinion curat! Păi să fi avut noi vulcanii noştri, mamă, ce spaimă adevărată le-am trage la vecini... Ce Roşia Montană, ce poveşti cu cianuri, să vedeţi când strângem vulcanul de fund să arunce cu fum şi cenuşă în ograda vecinului, ete-aşa, de-al dracu'!

Când badea Gheorghe a mers pentru prima dată la Zoo şi a văzut o girafă s-a scărpinat îngândurat în cap vreo zece minute apoi a concluzionat: „Aşa ceva nu egzistă!" Existenţa girafei îi depăşea puterea de înţelegere, drept urmare, singura concluzie logică pentru simpaticul personaj din bancurile cu ardeleni era faptul că girafa nu există! La fel şi cu oamenii din ziua de azi: refuză să accepte evidenţa. Erupţiile vulcanice, cutremurele, uraganele şi alte fenomene naturale extreme au existat din totdeauna şi vor exista atâta vreme cât va fi viaţă pe Pământ. Uneori oamenii au avut noroc, alteori nu. Guvernele sunt neputincioase în faţa lor, dar pot face mai multe pentru oameni în ziua de azi decât puteau face acum 50 de ani. La fel de bine însă pot să-i manipuleze pe oameni, mizând pe ignoranţă şi teamă. Şi de astea două, se vede bine, omenirea nu duce lipsă, ba dimpotrivă...