Prin filiera SEE Fest am aflat de a doua ediţie a festivalului maghiar de film documentar şi scurtmetraje care a avut loc în perioada 25 martie - 3 aprilie 2011. Şi cum deschiderea festivalului se întâmpla în una dintre sălile celebrei Facultăţi de Artă Cinematografică din cadrul USC (University of Southern California), m-am grăbit să devin spectator...

Filmul de rezistenţă al serii a fost Povestea grupului Muzsikás (Muzsikás történet), un documentar realizat în 2009 de către regizorul Tóth Péter Pál şi care analizează istoria de 35 de ani a celui mai renumit şi important grup de muzică populară - folk maghiară. Acest grup, cu număr variabil de membri, dintre care trei au supravieţuit de la înfiinţare, a îmbogăţit patrimoniul cultural al Ungariei datorită folclorului cules şi prelucrat, iar prin colaborările internaţionale au făcut tradiţia şi cultura maghiară mult mai accesibile, populare şi respectate. Muzsikás este responsabil de culegerea şi prelucrarea folclorului maghiar, inclusiv din zone ca ţinutul secuiesc românesc, la care în subtitrarea în limba engleză se face referire la „Transylvania", fără niciun alt indiciu. Grupul a primit numeroase distincţii internaţionale, a cântat în toate marile săli de concerte din lume. Popularitatea lor a devenit fenomen în masă în clipa în care au lansat moda dansurilor populare prin înfiinţarea unei săli unde, indiferent de vârstă, cei care veneau erau iniţiaţi în dansuri tradiţionale. Efortul lor a dus la conservarea folclorului maghiar, în clipa de faţă 10% din populaţia Ungariei cunoscând dansurile tradiţionale maghiare, ca şi cum ar fi membri de grup folcloric profesionist. Una dintre membrele grupului, Martha Sebestien, a devenit star internaţional, promovată şi pe coloana sonoră a filmului Pacientul englez. De asemenea, violonistul Alexandru Bălănescu a susţinut o serie de concerte cu grupul, în încercarea sa de a-l întelege pe compozitorul maghiar Béla Bartók, a cărui inspiraţie venea din zona muzicală folclorică ungurească. Am ieşit din sala repetându-mi într-una: „Unde vine Transilvania?". Potrivit subtitrării, Transilvania părea o entitate nedefinită, un no man's land, o Palestină sud-est-europeană, adică un nume cunoscut de toată lumea, dar despre ale cărei coordonate istorice şi geografice nimeni nu ştia cu exactitate. Am vrut să-i adresez întrebarea domnului Balázs Bokor şi, în aşteptarea momentului prielnic, am gustat un pahar cu un vin roşu unguresc din zona viticolă ungară Pannonhalma. Sub imperiul gustului, am amânat confruntarea pe mai târziu, lăudând vinul al cărui buchet semăna cu vinurile californiene, o descoperire surprinzătoare, care a adus cu sine mai multă toleranţă decât mă decisesem să am în clipa în care documentarul se terminase. Înainte să părăsesc holul Facultăţii de Artă Cinematografică din cadrul USC, am îndrăznit să-mi iau la revedere de la amfitrionul serii. Domnul consul mi-a strâns mâna, ca la sosire. Am mulţumit pentru seara minunată şi, cu cel mai american accent posibil, am întrebat unde vine Transilvania. Domnul a fost amabil şi mi-a explicat că era parte a Ungariei istorice, parte de nord a României azi, pierdută definitiv după Al Doilea Război Mondial. Îl opresc şi întreb din nou: „Al Doilea Război Mondial?". Mi se răspunde afirmativ. Nu i-am spus că, aşa cum ziua dumnealui naţională e 15 Martie, ziua mea naţionala e 1 Decembrie, când toţi românii sărbătoresc Unirea Transilvaniei. Şi nu i-am spus că asta s-a întâmplat în 1918, cu mult înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Poate că Dictatul de la Viena şi anul 1940 să fi lăsat acea memorie de proximitate care să fi provocat confuzia distinsului amfitrion. Sau poate, pur şi simplu, vinul de Pannonhalma. Sunt lucruri grave, pe care le ignorăm din politeţe. Unii au însă această disponibilitate de a valorifica cultural orice prezentare, spunându-şi povestea pe canale oficiale sau neoficiale, iar alţii afişează exclusiv toleranţă şi înţelegere. Vinovată de toleranţă am fost şi eu, pentru că, deşi aş fi putut, am renunţat să-mi corectez verbal interlocutorul.

Ioana Moldovan este Bursier Fulbright Junior 2010/2011 la School of Theater din cadrul University of Southern California, Los Angeles