Rămas singur cu duşmanii, preşedintele Traian Băsescu a lansat o bombiţă care s-a transformat într-un tsunami. Puţini bănuiau ce se ascunde în spatele rânjetului de pirat care a văzut multe, atunci când a vorbit despre cunoştinţele juridice ale premierul Ponta: „când ai doctoratul, eşti tare! Dottore..."

Iată că metoda căutării politicienilor la doctorat s-a dovedit eficace în a compromite credibilitate lor şi tinde să devină o metodă universală aplicabilă întregii clase politice. Dovadă rapiditatea cu care şi Elena Udrea, fost ministru şi avocat de succes, a fost descoperită cu furăciunea mică într-o „lucrare ştiinţifică".  Metoda căutării la doctorat pentru a deschide uşa ieşirii din politică este fără greş. În faţa tuturor politicienilor stă acum un fel de bau-bau mare şi fioros, care vrea să se hrănească numai din furăciuni intelectuale şi care adulmecă de la o poştă politicienii copy-paste. Şi are teren de vânătoare berechet!  În anii 2000 în care se pregătea aderarea la UE, universităţile au început să scoată diplome pe bandă rulantă. Fabricile de diplome şi-au îmbunătăţit într-atât liniile de producţie încât au lucrat şi pentru export, dovadă cazul Universităţii din Oradea, unde Facultatea de Medicină a ajuns să expedieze diplome prin poştă, din Italia şi până în Pakistan, contra cost desigur. Nu a fost suficient, cu atâtea diplome pe stoc, s-a trecut la etapa a doua, doctoratele. De la cârnăţari îmbogăţiţi, care visau să ajungă parlamentari, până la parlamentari gangsteri care se vroiau şi la Bruxelles, cu toţii au început o goană nebună după doctorate. Parveniţii nu pot face altfel, neavând cu ce să-şi acopere găunoşenia, şi-o spoiesc, se acoperă cu diplome şi titluri, care, cred ei, le pot conferi onorabilitate şi anvergură ştiinţifică, prestanţă în politică. De la un fenomen universitar, goana după diplome şi doctorate s-a întins în metastaze atât peste mediul academic, cât şi peste clasa politică. Rădăcinile copiatului în lucrări sunt adânci, taman în sistemul comunist, când - spre exemplu - era absolut normal să iei o lucrare apărută în străinătate, s-o traduci şi să-ţi treci apoi numele pe ea. Fenomenul s-a amplificat cu atât mai mult cu cât în fruntea ministerelor, a clasei politice s-au cocoţat indivizi cu multe titluri şi lucrări în CV. De fapt, multă maculatură.  În Bihor avem două universităţi, pe vremuri chiar trei sau patru - mai ţineţi minte când la Marghita, dar şi la Vadu Crişului mulţi politicieni locali îşi desăvârşeau cu spor studiile?! Unii dintre ei sunt încă în funcţii, iau leafă de parlamentari sau demnitari. Metastazele sunt atât de extinse încât, dacă ar apărea un virus care să gripeze doar politicienii cu doctoare furate, am rămâne cu Parlamentul gol, iar pe la Prefectură, Universitate şi chiar în spitale am întâlni doar femeile de serviciu, pacienţii şi portarii.  Metastazele trebuie extirpate. Fiecare politician care deschide gura să ceară voturi ar trebui căutat întâi la doctorate şi titluri, abia apoi să i se permită să vorbească. Câţi dintrei cei pe care îi avem acum în frunte au titlurile pe bune? Să încercăm un exerciţiu de demnitate şi curaj. Are vreun Doctor bihorean, cu deosebire politician, tăria să recunoască cu mâna pe inimă că lucrarea sa nu este plagiată? Mă tem că nu se va găsi niciunul care să anunţe acest lucru, dar sunt sigur că vor mai apărea, în curând, cazuri de doctori-copiuţă.