Oricine va fi declarat câştigător al luptei pentru Cotroceni, va fi o victorie chinuită, pentru că rezultatul se decide la masa verde, deci ambii doritori ar trebui să o lase mai uşurel cu pretenţia de legitimare directă şi indubitabilă din partea alegătorului onest.

În privinţa băgatului degetelor sau a cotului prin urnele închise sau prin procesele-verbale, ambii combatanţi ar trebui să tacă un pic, pentru că, voalat, ondulatoriu, insidios s-a spus, dinspre toate falangele politice, că "s-a umblat". Doar că unii au "umblat" mai cu talent. Aşa că, din acest punct de vedere, aprecierea după care fiecare vot contează capătă valenţe cam maliţioase, ce parcă lasă de naivi pe cei are au pus cu bună-credinţă votul în urne. Este o poveste de când sunt lumea, pământul şi alegerile. Situaţia fiind cât se poate de încinsă şi posibil generatoare de senzaţii tari, Traian Băsescu încearcă să-şi păstreze obrazul, iar Mircea Geoană să şi-l salveze.


Traian Băsescu, dat câştigător de numărătoarea BEC, este în continuare prudent. Reţinut, aproape înţelept şi aproape politicos. Aşteapă validarea rezultatelor. Am citit cum unii îşi fac gânduri că preşedintele în exerciţiu ar fi pasibil de o metamorfoză pozitivă în viitoarele sale acţiuni publice. Nu, este doar o pauză, nu de meditaţie, ci de ajustare a tirului şi de identificare a ţintelor.
Mircea Geoană, care a reuşit să se facă de basm în seara de 6 decembrie - dovadă că un om stăpânit de felul lui ar trebui să îşi aleagă o cu totul altă ocazie de a se "da" natural - a revenit şi se luptă să-şi salveze obrazul, pentru că este şansa lui de a supravieţui politic. Nu este neapărat din gratitudine faţă de cei care i-au dat votul, ci mai curând din conştiinţa că îndepărtarea sa din circuitul real de influenţă l-ar duce la o lungă pauză publică. Zeflemea neagră: Mircea Geoană ar putea trece prin purgatoriul în care l-a aruncat acum câţiva ani pe Adrian Năstase.


Şi mai este cineva care vrea să îşi salveze obrazul. Dar nu cu patetismul direct al lui Mircea Geoană: mânuitorul de verb Crin Antonescu. Liberalul a avut însuşirea magică de a fi şi în căruţă şi în teleguţă cu ajutorul unei fraze meşteşugite, conţinând vreo zece virgule. Eu am înţeles că liberalii vor apăra civlilitatea şi europenismul. Absolut onorabil - este în ştaiful liberal - dar aceste valori se pot apăra şi fără jelitul în opoziţie după idealuri neînţelese de alţii. Or, acum, în PNL dominant pare aerul pragmatic şi aproape uitatul Călin Popescu Tăriceanu este foarte vioi şi convingător.

Şi nu mă pot opri să remarc că Parlamentul este în continuare în grevă voită, Emil Boc este prim-ministru interimar peste guvernul liliputan (dovadă că ce nu te omoară te întăreşte), iar domnii îmbrăcaţi anapoda de la FMI nu şi-au luat bilete de avion pentru Bucureşti.

Şi aşteptăm, aşteptăm, aşteptăm.