„Întâmplarea” care nu este întâmplătoare, legată de semnarea documentelor de predare-primire a noii Săli Polivalente din urbea noastră, făcută unilateral de dl ministru Cseke Attila, în lipsa unui reprezentant al Primăriei - trebuie decodificată politic.

Voi face legătura cu un alt eveniment legat de istoria Oradiei, petrecut în toamna anului 2018. Atunci, Catedra de Istorie a Universității noastre a lansat un document scris în care propunea Guvernului vremii și Președinției ca pe lângă orașele Iași, București și Alba-Iulia pe bună dreptate considerate „capitale ale Unirii”, pentru că acolo s-a împlinit, în etape, Marea Unire (la Iași-Unirea cu Basarabia), la București (recuperarea României ocupate de trupele germano-austro-ungare și primirea Actului Unirii cu Bucovina) și Alba-Iulia (care a încheiat procesul făuririi României Mari prin aderarea Transilvaniei) - Oradea, Aradul și Sibiul să capete titlul de „Orașe ale Unirii”.

Motivația istorică era evidentă. La Oradea, la 12 octombrie 1918, se întrunește conducerea Partidului Național Român, în casa avocatului dr. Aurel Lazăr, unde se redactează „Declarația de independență a Transilvaniei”, primul pas spre Unirea provinciei cu Regatul României. Documentul, se știe, va fi citit, câteva zile mai târziu, de deputatul Alexandru Vaida Voevod, în Parlamentul de la Budapesta. Acolo s-a stârnit furtuna prin protestele și vociferările deputaților unguri, fără efect asupra atitudinii demne și responsabile a românului.

A fost semnalul constituirii la Budapesta (acolo erau liderii românilor ca deputat în Parlamentul Ungariei, alături de liderii socialiștilor români într-un oras în care lucrau peste 10.000 de muncitori români în marile uzine din Pesta), la 18/31 X 1918, a Consiliului Național Român Central - mutat peste câteva zile la Arad, în mijlocul națiunii din Vestul românesc. De aici s-a condus, apoi, în octombrie-noiembrie 1918, uluitoarea operă de organizare a Transilvaniei ca „țară românească”, prin elita minoră de la sate și elita majoră de la orașe. Apar consiliile și gărzile naționale românești la nivel de comune, cercuri și comitate, se aleg și numesc delegații la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, se organizează Adunarea alba-iuliană, se votează Hotărârea de Unire, se stabilește delegația ardeleană ce se deplasează la București unde depune „Documenul Unirii” în mâinile Regelui Ferdinand I Întregitorul. Tot atunci, la Sibiu se stabilește sediul Consiliului Dirigent și al Marelui Sfat al Națiunii Române – organisme politice tranzitorii, cu valoare de Guvern și Parlament provincial. Acestea trebuiau doar să accelereze încadrarea Transilvaniei în statul român unitar, după care s-a și autodizolvat în aprilie 1920.

Documentul de care discutăm a fost semnat de rectorul Universității - prof. univ. dr. Constantin Bungău, decanul Facultății de Istorie, Relații Internaționale – prof. univ.  Ioan Horga, toți membrii Catedrei de Istorie, directorul Muzeului Țării Crișurilor – prof. univ. Aurel Chiriac, primarul Ilie Bolojan, vicepreședintele Consiliului Județean Bihor, Ioan Mang, prefectul Județului Bihor – dl. Ioan Mihaiu. Cu alte cuvinte, specialiști în Istorie, alături de reprezentanții la vârf a două din partidele coaliției care conducea atunci România: PNL și PSD. Mai trebuia obținută semnătura președintelui CJ Bihor, dl Pasztór Șandor, reprezentantul celuilalt partid (UDMR) din coaliția de la putere din Bucureștii momentului.

Documentul a fost prezentat dlui Pásztór. El a cerut o copie xerox a materialului și o amânare a deciziei sale. Precizăm că în ziua următoare se desfășoară la Cluj-Napoca o ședință la vârf a conducerii a UDMR, unde, printre altele, se discuta poziția sa față de festivitățile Centenare ale Marii Uniri.

La câteva zile, când i s-a înmânat documentul original al Universității, pentru semnat, dl Pásztór a refuzat.

Important de subliniat faptul că acest document a fost înaintat CJ Arad și CJ Sibiu care l-au semnat prin președinții celor două forumuri administrative locale (arădeanul liberal, bihorean de origine, Iustin Cionca și președinta sibiană Daniela Câmpianu – PDL, astăzi PNL).

Peste ani, acum în aprilie 2022, ministrul udemerist încearcă să evite participarea la deschiderea oficială a Sălii Polivalente de la Oradea - fixată de liderii PNL, Ilie Bolojan și Florin Birta, pe data de 20 aprilie. Data a fost anunțată din timp în presa locală și transmisă Cabinetului ministrului.

Nu cred că dl ministru nu putea să-și facă loc în agenda sa, bănuiesc „foarte încărcată”, pentru o deplasare la Oradea pe 20 aprilie ac. În plus, se vede cu ochiul liber că zona din jurul Sălii Polivalente încă nu era finisată în totalitate. Desigur, liderii PNL Bihor vor ca inaugurarea oficială a obiectivului să se facă „nemțește”, adică când totul este pus la punct. Nu că românii, parte dintre ei, nu sunt exacți și corecți. Totuși PNL-ul actual servește pe Johannis, inclusiv la alegerea liderilor săi! Deci, să se evite inaugurări de genul făcut, acum câțiva ani, de imberbul „micul Titulescu”, alias dl Ponta, pe atunci prim-ministru, al unei părți a autostrăzii Sebeș Alba-Sibiu, care, peste câteva zile, s-a fisurat și prăbușit.

Motivul precipitării dlui ministru la predarea Sălii Polivalente către Primăria Oradea în avans, sâmbătă, 9 aprilie, este, însă, altul. Pe 20 aprilie orădenii sărbătoresc 103 ani de la eliberarea Oradiei de către generalul Traian Moșoiu, comandantul Armatei Române de Transilvania. Orădenii, unguri, evrei, români scăpau de regimul bolșevic a lui Kun Bella, instaurat și pe meleaguri bihorene în martie 1919. Atunci au așteptat Armata Română cu pâine și sare, în frunte cu primarul maghiar al momentului, rămas în funcție și în anul următor.

UDMR - prin dl ministru Cseke, din câte știu căsătorit cu o românâncă (?), deși este partener la conducerea la vârf a României, evită „orice” (sau aproape „orice”) aniversare din istoria locală sau națională românească. Sau dacă UDMR participa o face discret, chiar ostentativ, punând la monumentele naționale românești câte o coroană drapată în tricolorul Ungariei.

Dacă mai asociem „întâmplarea neîntâmplătoare” cu esența politicii europene a evenimentului din 20 aprilie 1919 - lupta împotriva bolșevismului rusesc, astăzi metamorfozat în politica lui Putin, cu atitudinea lui Viktor Orban al Ungariei, față de politica la zi a Federației Ruse, înțelegem cine dictează agenda politică a UDMR.

Să nu uite UDMR și slujbașii săi că românii orădeni, ca și românii din întreaga țară, respectă festivitățile legate de „istoria ungurilor de pretutindeni”, inclusiv ziua de 15 martie 1848. Chiar dacă atunci, revoluția maghiară a hotărât libertate numai pentru ei, nu și pentru românii, slovacii, croații sau sârbii, pe care îi controla politic și economic. Anul acesta, ca și în anii precedenți, pe strada Republicii au defilat cu aroganță husarii în uniformele de la 1848, a căror înaintași au lupta împotriva legiunilor lui Avram Iancu, pentru că nu acceptau ca românii vremii să fie recunoscuți ca națiune egală în drepturi cu națiunile feudale (ungurii, sașii și secuii)!

Românii sunt concilianți, răbdători, dar nu proști! Orădenii! Participanți în masă la inaugurarea oficială a Sălii Polivalente în ziua istorică de 20 aprilie!