De reglementările Decretului-Lege nr. 60/1990, privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor salariaţi, intrat în vigoare la 01.03.1990, prin care s-au stabilit mai multe măsuri derogatorii privind reducerea vârstelor de pensionare, au beneficiat cinci generaţii deodată, salariaţii cu cea mai mare vechime şi cei mai experimentaţi, iar efectul a fost dublarea numărului pensionarilor în mai puţin de un an.

În continuare, în anii 1990-1992, au fost adoptate o serie de reglementări privind recunoaşterea retroactivă a grupelor de muncă   I şi II, în mai multe domenii de activitate (CFR, construcţii, Chimie etc.),  care coroborate cu alte dispoziţii din legislaţia pensiilor în vigoare, permiteau reducerea vârstelor de pensionare, corespunzător cu sporul de vechime aferent  anilor lucraţi în grupe superioare de muncă. Şi aceste măsuri au generat creşterea semnificativă a numărului de pensionari pe termen scurt şi în anii următori. Nu în ultimul rând, în toată perioada de tranziţie către economia de piaţă, cu nesfârşitele şi controversatele privatizări, disponibilizări colective, restructurări şi reforme, au fost adoptate o serie de acte normative,  legislaţia de privatizare şi legi speciale, care au reglementat direct sau implicit măsuri derogatorii la vârstele de pensionare a unor catogorii de salariaţi. În paralel cu acestea, în toţi aceşti ani, pentru evitarea şomajului şi/sau asigurarea unei minime subzistenţe, tot mai mulţi salariaţi s-au căutat temeinic la diagnostice, astfel că a crescut nefiresc de mult şi numărul pensionarilor de invaliditate. Multe din dispoziţiile legale de mai sus, la care s-au adăugat pensiile anticipate reglementate de Legea 19/2000, au favorizat îngroşarea rândurilor pensionarilor pe termen mediu şi lung, precum şi majorarea deficitului bugetului de pensii. Pe de altă parte, indiferent caăreglementările  legale  care au generat situaţiile de mai sus au fost adoptate la presiunea sindicatelor, pentru prevenirea sau combaterea unor greve, chiar dacă unele au un caracter  populist, este evident că legalitatea acestora nu poate fi pusă în discuţie, dar nici drepturile aferente legal stabilite şi devenite irevocabile. Pentru toate acestea,  responsabilitatea aparţine deopotrivă întregii clase politice. De aici până la a fi făcute responsabile şi culpabilizate numai anumite persoane fizice sau personaje colective, sau în principal categoria pensionarilor, dintre care mulţi nici nu şi-au dorit pensionarea cu dispensa de vârstă, este însă o cale lungă şi paralela oricărei moralităţi publice. (va urma)

Nicolae SĂLĂJAN