Orientarea diplomatică a Republicii Moldova, unde astăzi urmează să aibă loc alegeri legistative cheie, poate să zăpăcească, întrucât această republică ex-sovietică a alternat în ultimii ani între discursul rusofil şi cel proeuropean, comentează marţi AFP.

Preşedintele comunist Vladimir Voronin, care se află la originea acestor zigzaguri diplomatice, are şansa să-şi păstreze influenţa în urma scrutinului de azi ce urmează să decidă, între altele, alegerea succesorului său. Prorus ferm între 2001 şi 2003, acest fost ministru de interne în Moldova sovietică s-a transformat într-un promotor al integrării în Uniunea Europeană până în 2004, după care a virat din nou spre Moscova.
„Schizofrenia este inerentă politicii moldovene", remarcă Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de politici publice de la Chişinău. Republica Moldova, cu o populaţie majoritar românofonă, dispune de o moştenire comună cu România şi Rusia, două puteri care au controlat-o în secolul XX. După obţinerea independenţei în 1991, moldovenii şi-au putut revendica cultura română, în timp ce ţara s-a afundat în mizerie, după o relativă prosperitate în epoca sovietică.
În răspuns, Moscova a susţinut Transnistria, regiune rusofonă din estul ţării care şi-a declarat unilateral independenţa, preluând în acest fel controlul asupra unei părţi esenţiale a industriei moldovene.
După venirea lor la putere în 2001, comuniştii au căutat ca politica externă să le permită să restabilească integritatea teritorială a republicii şi să susţină economia moldoveană, cea mai săracă din Europa. Voronin a promis la început alăturarea Republicii Moldova la Uniunea Rusia-Belarus, înainte de a rupe brusc, în 2003, relaţia cu Rusia, refuzând planul acesteia de rezolvare a conflictului transnistrean, foarte favorabil separatiştilor. „UE a promis că îl va sprijini pentru a obţine o reglementare mai avantajoasă a conflictului şi că va primi şi ajutoare dacă va opta pentru integrare europeană", subliniază Igor Boţan, directorul Asociaţiei pentru democraţie participativă.
Comuniştii s-au erijat atunci în campioni ai cauzei occidentale şi, ca urmare, au reuşit să triumfe la alegerile din 2005. Ca represalii, Moscova, care a continuat să vadă Moldova ca pe o parte a curţii sale din spatele casei, a adoptat sancţiuni economice dureroase, instituind un embargo asupra importurilor de vinuri moldoveneşti.

"Fără Rusia nu se poate rezolva problema Transnistriei. În plus, Rusia rămâne o piaţă importantă pentru producţia noastră agricolă, care încă nu se ridică la standardele europene", constată Barbăroşie.
De la sfârşitul anului 2007, Partidul Comuniştilor joacă din nou progresiv cartea rusească. „La Bruxelles s-a spus că Voronin ar fi trebuit sprijinit pentru că se află pe muchie de cuţit între ruşi şi europeni", explică o diplomată occidentală, dar „în prezent" el a căzut cu totul de partea rusă, punându-şi toată lumea în cap. În acelaşi timp, comuniştii moldoveni dezvoltă în paralel o retorică critică faţă de Bucureşti, acuzându-l de subminarea suveranităţii moldovene şi de faptul că ar fi alimentat, potrivit puterii, violenţele postelectorale din aprilie. "Dar şi aceasta se va termina. România este principalul nostru partener comercial şi lumea afacerilor exercită presiuni pentru ameliorarea relaţiilor", prezice Arcadie Barbăroşie..

Potrivit sondajelor, comuniştii urmează să obţină cele mai multe voturi la scrutinul de azi, dar nu vor dispune de o majoritate suficientă pentru a-şi alege singuri preşedintele.