Prodecanul Facultăţii de Istorie, Gabriel Moisa, şi jurnalista Cristina-Liana Puşcaş, doctor în istorie, au lansat, miercuri, o carte-document care ilustrează procesul colectivizării forţate din Bihorul anului 1949, de la răscoalele ţăranilor persecutaţi la cruzimea cu care au fost deposedaţi de rodul muncii lor şi propaganda mincinoasă care otrăvea cititorii.

Cartea "1949 în Bihor: Înlăturarea chiaburimii - o manifestare a luptei de clasă la sate" a fost lansată la 65 de ani de la începutul sumbru al colectivizării din Bihor. Volumul a fost prezentat de prof. univ. dr. Mihai Drecin, care şi-a arătat aprecierea pentru istoricii-autori cu "vechi preocupări spre acest tip de cercetări". Cartea s-a născut după îndelungi şi minuţioase analize, în care au fost cuprinse documente celebre din arhivele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Serviciului Român de Informaţii şi arhivele Securităţii. La aceste documente se adaugă mărturiile supravieţuitorilor şi articolele din presa vremii. Astfel, s-a născut o carte-document, care ilustrează metodele extrem de dure prin care s-a impus regimul, răscoalele ţăranilor, repercusiunile care au atins copiii şi nepoţii din acele familii şi propaganda prin care s-a încercat, în presă, mascarea realităţii.

Distrugerea ţăranului elitist

"Mulţi dintre cei prezenţi la această lansare aparţin unei generaţii care a cunoscut pe viu această tragedie începută în anul 1949. Părinţii şi bunicii sunt cei care au trăit-o, iar noi, copiii, am înţeles câte ceva atunci şi un pic mai mult la maturitate, când am văzut ce înseamnă pentru satul românesc colectivizarea comunistă. Decretul din 1949 a vizat lichidarea elitei satului românesc interbelic. Este adevărat că acest sat nu era construit neapărat pe dreptate socială. Ţăranii erau stratificaţi în săraci, mijlocaşi şi înstăriţi. În acelaşi timp aveau însă îndărătnicia de a munci şi pe aceea de a trăi chibzuit. Sperau ca măcar unul dintre copiii lor să ajungă preot sau dascăl, acestea fiind idealurile lor profesionale. La noi modelul sovietic s-a aplicat cu o duritate extraordinară şi astfel a dispărut modelul ţăranului elitist", a precizat, în prezentarea sa, prof. univ. dr. Mihai Drecin. În completare, unul dintre autorii cărţii, Cristina-Liana Puşcaş, a dezvăluit amănunte despre revoltele oamenilor, ritualurile comuniştilor şi mistificările jurnalistice. "Ritualurile comuniştilor nu erau oglindite în presă. Îi împuşcau pe ţărani, iar familiile lor nu aveau voie să ridice cadavrele de pe stradă. În timp ce ţăranii se răsculau împotriva regimului, ziarele relatau despre recoltele lor bogate", a subliniat dr. Cristina Puşcaş.

Demnitatea pierdută

Tot pe mistificare a pus accentul şi autorul Gabriel Moisa, care a precizat că această tendinţă a comuniştilor îngreunează munca de cercetare. "Până şi în documentele securităţii găseşti mistificări. Inventau întâmplări pentru a-şi justifica activitatea", a spus Moisa. Însă martorii încă vii ai acelor momente completează tabloul cu informaţii veridice. Ei se regăsesc printre noi şi au amintirea vie. Aşa cum a demonstrat-o chiar Episcopul greco-catolic Virgil Bercea, care a ţinut să felicite iniţiativa şi munca istoricilor, într-un discurs emoţionant. "Citind această carte mi-a venit în minte imaginea bunicului meu. În curte era carul încărcat cu unelte agricole, iar bunicul stătea cu capul pe masă. Plângea. Bunica îi spunea: Măi, omule, poate mai putem ascunde câte ceva", a rememorat episcopul. Nu puteau ascunde, pentru că se temeau că vor fi turnaţi de vecini. "Voi, istoricii, restituiţi din demnitatea acestui popor, care merită să trăiască în demnitate", a mai spus Bercea. Lansarea cărţii a avut loc în Sala Mare a Primăriei Oradea, iar apariţia volumului a fost posibilă printr-un proiect finanţat de Consiliul Judeţean Bihor.