Sâmbătă, 12 septembrie, la Moara Răsărit, a avut loc prima premieră a stagiunii 2015/2016, a Teatrului Regina Maria. Spectacolul "Seara de Ajun" are la bază un text contemporan semnat de Anthony Neilson și a fost pus în scenă de regizorul Ovidiu Caița. Spectacolul, care demontează violent mitul imacularii și condamnă magia de plastic a dimineților de Crăciun, este un preambul binevenit pentru spectatorul care-și listează din timp bugetul pentru cea mai comercială sărbătoare a anului.

Crăciunul s-a transformat încet şi sigur într-o reclamă luminoasă, fericirea este un deal şi se vinde în pachete promoţionale. Ilustrarea Crăciunului, în teatru, capătă forme romantice, deseori parodice, uşor caraghioase. Dramaturgul Anthony Neilson, însă, are meritul de a plasa Crăciunul în întuneric, iar regizorul Ovidiu Caiţa pe acela de a stinge ultima speranţă. Piesa "Seara de Ajun" îţi prezintă perspectiva sărbătorii din subsolul fiinţei umane, acolo unde insalubritatea s-a instalat sub forma unei glume ameţite de nefericire. Un bişniţar, un gay şi o prostituată îşi petrec Ajunul într-un depozit, încercând să afle, între două fumuri şi o gură de alcool, dacă au prins în capcană un spiriduş sau un impostor. Un text cu potenţial comic, un limbaj adaptat periferiei şi personaje care, faţă în faţă cu posibilitatea unui miracol, îşi dezvăluie drama de a nu (mai) crede.

Gary (Răzvan Vicoveanu), dealer de droguri undercover, găseşte în depozitul său un om îmbrăcat în spiriduş (Andrei Sabău). Îl leagă şi-l cheamă pe Simon (Alin Stanciu) să-i arate "minunea".  Deşi spectatorul aşteaptă ca, dintr-o clipă în alta, în scenă să intre fosta soţie a lui Gary, tabloul este întregit de o prostituată, Cherry (Mihaela Gherdan), care vrea să-şi recupereze serviciul prestat pe datorie, printr-o jucărie pentru băiatul ei. Piesa este o îndelungă dezbatere pe tema imposturii, iar personajele oscilează între a da elful pe mâna poliţiei sau a-l elibera pentru a salva Crăciunul. Spiriduşul le promite că va îndeplini trei dorinţe în schimbul libertăţii.

Textul este presărat cu pasaje emoţionante, iar personajele, pe rând, au şansa de a se mântui amintindu-şi iubirile pierdute şi minunea de a avea copii. În spectacol însă, emoţia iubirii răzbate fugitiv, iar accentul cade pe limitarea condiţiei noastre umane. Eşti agresat olfactiv, verbal şi vizual, de la fumul de marijuana care îneacă primul rând de spectatori la cutia ermetică în care e închis elful. Încercările spiriduşului de a evada sunt izbite de geamuri şi rostogolite dureros pe podea, iar suferinţa lui, vânătă şi sacadată, când împodobeşte bradul pe post de stea, îţi contorsionează zâmbetul din stomac. Spectatorul are în faţă oglinda propriilor slăbiciuni şi este provocat să aleagă între a se amuza în faţa cruzimii sau a empatiza cu victima. Este o postură-capcană în care, totuşi, n-a căzut nimeni prin râs. De frica morţii spiriduşul este în final eliberat. Pentru un moment, cei trei "asupritori" par că vor rămâne înţepeniţi în clişeicul happy end: omenirea se salvează cu o faptă bună. Dependenţa de iluzii primează însă. Mama care voia o jucărie pentru băiatul ei rămâne în final o prostituată, cu praf în nări şi cu un pahar în mână, aruncând artificii din uşa unui depozit. Dacă Anthony Neilson îşi opreşte povestea aici, Ovidiu Caiţa o condimentează. Readuce spiriduşul în scenă, îl pune să fure jucăria băiatului şi să plece cu ea în paşi de dans. Unde nu ajunge mama, ajunge Moş Crăciun şi copiii, măcar, par scutiţi de deznădejde. Asta doar dacă Spiritul Crăciunului se rezumă la un obiect. Şi dacă, bineînţeles, elful nu era, de fapt, un impostor. "Seara de Ajun", aşa cum a imaginat-o Ovidiu Caiţa, provoacă (la) disconfort. Ajutat de scenografa Oana Cernea, regizorul lucrează cu umbre şi pare că refuză îndulceala râsului, deşi o avea la îndemână. Un spectacol cu timpi morţi, direcţii neclare şi personaje care, deşi sunt bine conturate de actori, nu funcţionează împreună suficient pentru a umple scena. Rămâne însă o viziune amară şi o pastilă bună de înghiţit, cel puţin până în luna noiembrie, când marile centre comerciale se vor grăbi să pună Crăciunul pe rafturi.