Oare ce este mai frumos în viață decât să-ți cunoști arborele genealogic al tău și al familiei tale, al consătenilor tăi, istoria în evoluția sa de la atestarea documentară și până în zilele de azi? Pentru aceasta se cuvin cele mai frumoase elogii aduse celor care cu străduință au studiat documente și fapte creând adevărate cărți de identitate pentru unele localități, valoroase pentru viitorime, dar și pentru istoria poporului român în ansamblul său.

"Satul e situat în centrul lumii", afirmă Lucian Blaga. Despre locuitorii satului, Vasile Alecsandri spunea: "Țărănimea este singura clasă care la noi are trecut și tradiție și un perfect echilibru sufletesc". Satul și țăranul român, datorită Bisericii și etniei, și-a păstrat nealterată frumusețea echilibrată a ființei sale. Elogiu satului românesc și locuitorilor săi au adus de-a lungul timpului scriitori și poeți, filozofi și artiști, care majoritatea își au rădăcinile la sate. Nu întâmplător s-a împământenit dictonul "Civilizația s-a născut la sat".

Istoric

Satul Cetea aparține comunei Borod și este situat în partea de nord-vest a bazinului hidrografic al Borodului, la poalele Munților Plopiș. Împreună cu satele din jur: Borod, Borozel, Valea Mare și Cornițel, au prezentat de-a lungul timpului o comunitate de așezări într-o strânsă interdependență. Spațiul geografic le-a creat acest destin. Deși existența lor se pierde în negura timpului, atestarea lor documentară le confirmă existența din secolul XIII. Cetea a jucat un rol important în viața bisericească ortodoxă, de ea fiind legate parohia din Valea Mare, precum și credincioșii de acest rit din Borozel și Borod. Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, prin strădania preotului Emil Bendorfeanu, locuitorii din Cetea au reușit să sprijine înființarea unei capele ortodoxe în Borod.

"Durerile Cetei au fost ca și bucuriile, la fel cu ale celorlalte sate românești din jur. Din "grăniceri", păzitori ai trecerii peste munți, oamenii înzestrați cu privilegii pe care le aveau din moși-strămoși pentru aceste servicii, au fost nevoiți să se zbată de-a lungul istoriei, nu numai pentru drepturile pierdute, dar chiar și pentru a-și păstra cel mai elementar și mai firesc dintre ele, limba". În timp satul Cetea a făcut parte din Voivodatul Borodului, dar și din domeniul Cetății Șinteu, devenind în Evul Mediu românesc târziu, comună de sine stătătoare, iar în zilele noastre, localitate componentă comunei Borod. Limba și credința strămoșească au constituit liantul  unității așezării și a locuitorilor săi, configurându-i o dimensiune existențială proprie.

Monografia satului Cetea, act de identitate

Despre această deosebită și valoroasă lucrare monografică, atipică prin formă și conținutul inedit, alcătuită în stil aparte de autorii săi, prof. Miron Blaga, în prefața la ediția a II-a, a caracterizat-o, "ca o carte nezdravănă despre un sat paradisiac din Ținutul Crișului Repede, acolo unde ideile și cuvintele se plimbă printre oameni, în calești trase de fluturi, pentru a creiona "stele fixe" pe tărâmul zăpezilor de altă dată". Istoria acestei monografii își are începutul cu ocazia aniversării a 600 de ani de la atestarea documentară a satului, eveniment sărbătorit în zilele de 19-20 septembrie 1992.

Cu acest prilej, la propunerea prof. univ. dr. Petru Mihancea, sufletul acestei lucrări, istoricul prof. Liviu Borcea acceptă transpunerea ideii în fapte și împreună cei doi se urcă în podul bisericii, unde găsesc o arhivă cu 86 de documente de valoare despre sat și istoria sa, care au stat la baza viitoarei  monografii. Partea istorică a fost scrisă de Liviu Borcea și s-a bazat pe studii aprofundate a documentelor aflate în arhivele statului și alte lucrări de referință. După 2 ani, în anul 1994, prima ediție a monografiei satului Cetea vede lumina tiparului cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe din Oradea, a Universității din Sibiu, a fam. Petru Venter, a fam. dr. Petru Mihancea, a fam. dr. Crăciun Iancu și a fam. Gavril Cuc. A fost lansată public în biserica din Cetea la Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului, 25 decembrie 1994. Monografia se oprește în partea sa istorică în anul 1918, la Marea Unire, fapt pentru care cei doi autori, Liviu Borcea și Petru Mihancea și-au propus realizarea unei noi ediții completată și adusă la zi.

Din păcate, însă, în anul 2006, istoricul prof. dr. Liviu Borcea a decedat, rămânând ca acest demers de suflet să fie continuat de prof. univ. dr. Petru Mihancea și colaboratorii săi: Ileana și Ioan Ungur, preot Vasile Megheșan, poeta și scriitoarea Doina Cetea Bendorfeanu, teh. arh. Alexandru Antonescu senior, Alexandru Antonescu junior, Maria și Nicoleta Ungur, Nicușor Boca, Nicolae Meseșan, prof. Teodora Megheșan. Cea de-a doua ediție revizuită și adăugită cuprinde istoria ilustrată a evenimentelor petrecute în ultimii 23 de ani, în Cetea, monografia Monumentului "Poarta Eroilor", biografia preotului ortodox Emil Bendorfeanu, patriot și luptător anticomunist, ucis de securitate pentru apărarea credinței și a convingerilor sale; situația demografică și spirituală a locuitorilor satului în perioada 1992 - 20015; activitatea spirituală a Parohiei Cetea, activitatea și rolul învățătorilor în comunitate. 10 pagini din lucrare sunt dedicate portului popular, obiectelor casnice și agricole, prin reușite fotografii alb - negru și color. În rememberul -confesiune al d-lui Petru Mihancea, intitulat "Au mai trecut 23 de ani", sunt trecute în revistă "lucrurile rele și bune" care s-au petrecut în Cetea în această perioadă.

Amintim: scăderea demografică a populației, prin decesul bătrânilor și plecarea la oraș a tineretului, desființarea grădiniței și a școlii primare, situație ce va duce la autodesființarea  satului. La capitolul lucruri bune, sub primariatul lui Sorin Sarca, s-a realizat introducerea apei și a canalizării în sat, asfaltarea drumului de la șoseaua E 60 până în centrul satului, elemente care au îmbunătățit nivelul de trai al cetățenilor, condiții ce-i îndeamnă pe tineri să revină în sat și să valorifice potențialul de relief, climă și bogății ale subsolului (nisip alb, cesiu) dând viață acestei mirifice așezări. Alte realizări amintite sunt: punctul sanitar, pictarea bisericii ortodoxe, înființarea unui muzeu al parohiei. Iubitor al tradițiilor și obiceiurilor populare, prof. Petru Mihancea a înființat un muzeu personal cu obiecte casnice și agricole, având intenția să-l transforme într-un muzeu al satului, cu tot ceea ce înseamnă tradiție populară, care să stea mărturie perenității existenței românilor în acest areal și, de ce nu, să devină un obiectiv turistic.

Lansarea monografiei, ediţia a II-a

În a doua zi a Marelui Praznic al Învierii lui Hristos, în biserica din Cetea, centrul spiritual și cultural al comunității, plină de credincioși și invitați, după săvârșirea Sfintei Liturghii, s-a lansat oficial ediția a II-a a Monografiei satului Cetea. Prezentarea lucrării a fost făcută în ordine de către preotul paroh Vasile Megheșan, de autorul și editorul lucrării, prof. dr. Petru Mihancea, precum și de învățătorul Ioan Ungur, important colaborator în redactarea monografiei. Vorbitorii au scos în relief importanța lucrării care devine un document oficial peste timp, în care sunt imortalizate momente din istoria trecută și prezentă a satului și a locuitorilor săi, oameni harnici, drepți și perseverenți în credință. În cuvântul său, d-l Sorin Sarca, primarul comunei, a scos în evidență pasiunea și strădania d-lui prof. univ. dr. Petru Mihancea, în culegerea documentelor și redactarea lucrării biografice a satului Cetea, precum și sprijinul acordat de personalitățile cu rădăcini în acest sat pentru tipărirea lucrării.

În monografie au fost evidențiate și realizările edilitar-gospodărești ale Primăriei comunei în satul Cetea, în vederea ridicării standardului de viață al locuitorilor. Pentru meritele sale deosebite, primarul comunei a propus Consiliului Local acordarea titlului de Cetățean de Onoare d-lui prof. univ. dr. Petru Mihancea, urmând să facă demersurile necesare în acest sens. Cu același prilej, preotul Vasile Megheșan acordă, din partea bisericii, d-lui prof. univ. dr. Petru Mihancea diploma de excelență. Aceeași diplomă este acordată post-mortem prof. dr. Liviu Borcea, care a fost înmânată dr. Adrian Borcea, fiul regretatului istoric, prezentă fiind și soția celui dispărut, d-na Judit Borcea.

Sponsorii celei de-a doua ediții a monografiei: ing. dipl. Dan Lucian Mihancea, prof. Petru Topai, ing. ec. Corina Gherman Venter, prof. univ. Petru Mihancea, Mioara Bodea, ing. Viorel Chirodea, Gheorghe Toderaș. Prin contribuția acestor sponsori, s-a tipărit monografia într-un tiraj care acoperă necesarul de exemplare ce vor fi donate fiecărei familii din sat. În finalul din prefața lucrării, prof. Miron Blaga, concluzionează: "Un admirabil și original studiu monografic, realizat de editorul Petru Mihancea, fiu exponențial al satului, față de care domnia sa și-a îndeplinit nu numai o datorie sufletească, ci și una moral-intelectuală, izvorâtă din conștientizarea necesității și utilității unei astfel de lucrări".