Cinci decenii în slujba cântecului popular - Elvira Lerinţiu, două aniversări

Pe 27 august 1944, în comuna Tulca, se năştea în familia Lerinţiu, Elvira Lerinţiu, care peste 18 ani avea să-şi înceapă o carieră muzicală de excepţie. Vocea a moştenit-o, în special, de la tatăl său Ioan, care deşi era grădinar, avea o voce clară de bariton. Destinul său muzical a fost hotărât în urma unui anunţ în cotidianul Crişana, din anul 1963, care publica un anunţ pentru ocuparea unor posturi de solişti de muzică populară la Filarmonica de Stat din Oradea. Pe ascuns a venit la Oradea, a participat la audiţie, dar nu a fost selectată, neavând încă 18 ani împliniţi. În schimb, din comisie făcea parte Silvia Pop de Popa, directorul Şcolii Populare de Artă, care i-a recomandat Elvirei Lerinţiu să urmeze cursurile acestei instituţii. „Am fost colegă de clasă cu regretata cântăreaţă de muzică populară, Florica Ungur, respectiv Mărioara Precup Stoica", a precizat Elvira Lerinţiu. Prima apariţie TV a fost la televiziunea naţională, în ajunul Crăciunului din anul 1966. În 1977 a urmat prima înregistrare la Radio România a primelor cântece. Din 1963 începe colaborarea cu Filarmonica din Oradea, apoi din 1970 până în 1978 este angajata acestei instituţii, după care până în 1989 va deveni din nou colaborator. Totodată va menţine colaborări şi cu Ansamblul „Nuntaşii Bihorului" şi Aşezămintele de pe lângă Casa de Creaţie. De-a lungul celor cinci decenii de activitate, artista bihoreană s-a preocupat să-şi realizeze un repertoriu propriu, care să-i poarte amprenta unică.

„Majoritatea cântecelor le-am cules din comuna mea Tulca. Doina „Fata care şti a hori" o cânta mama, iar melodia de la cântecul „Când eram în vremea mea" am preluat-o de la tata, care o tot fluiera prin curte. De asemenea, o serie de cântece mi-au fost dăruite de Gheorghe Rada", a mai adăugat Elvira Lerinţiu. De-a lungul vieţii a fost recompensată cu distincţii speciale. În 1969, împreună cu Ansamblul „Nuntaşii Bihorului" a obţinut medalia de aur la a XI-a ediţie a Festivalului naţional din Republica Democrată Germană, iar în 1973 obţine medalia Meritul Cultural clasa I. Totodată, prin grija lui Mircea Bradu, pe atunci directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Bihor, Ministerul de Cultură îi acordă Elvirei Lerinţiu şi o Diplomă de Excelenţă.

Spectacolul aniversar, un regal muzical

Pentru a marca cele cinci decenii de activitate, dar şi împlinirea a 70 de ani de viaţă, chiar pe 27 august, în cinstea marii artiste, Rock Filarmonica Oradea a organizat, la Casa de Cultură a Sindicatelor, un spectacol aniversar, care s-a dovedit a fi un regal muzical. În prima parte a evenimentului a avut loc lansarea cărţii dedicate Elvirei Lerinţiu, „Pe aripi de cântece şi dor", în prezenţa autorului Dora Alona Romanescu, dar şi a renumitului etnograf Crăciun Parasca și a poetului şi prozatorului, Miron Blaga. Cei doi renumiți oameni de cultură au subliniat faptul că  romanul ce i-a fost dedicat este un dar special pentru interpreta Elvira Lerințiu, un dar pentru o viață trăită „pe aripi de cântec și dor", care merită să se alăture celorlalte amintiri dragi ale interpretei în lada de zestre a sufletului său. Concertul a fost unul cu numeroşi invitaţi printre care: Aurelian Preda, Mărioara Precup Stoica, Cătălin Maximiuc, Maria Lia Bologa, Mariana Stănescu, poeta Ioana Precup. Alături de aceştia, pe scenă au mai evoluat Corul Bisericii Nufărul din Oradea, Ansamblul „Nuntașii Bihorului", Ansamblul de Tineret „Florile Bihorului", Ansamblul folcloric „Mărțișorul" al comunei Avram Iancu şi Ansamblul Folcloric „Ardeleanca" din Tulca. Spectacolul a fost o reuşită, în special datorită implicării familiei Chelu, respectiv datorită sprijinului financiar al Consiliului Judeţean Bihor şi al Primăriei Oradea. De asemenea, o contribuţie la succesul evenimentului l-au avut Maria Sidea, Florica Abăghioae, Cornel Borza, Voichiţa Mihoc şi Luminiţa Tomuţa.