Clasicismul muzical vienez este reprezentat de triada Haydn, Mozart, Beethoven. Haydn, părintele simfoniei, a stabilit pentru două secole şi mai bine tiparul formei muzicale, simfonie - sonată. "Muzica lui Mozart este o lume de rezonanţe transcendente şi paradisiace, care atinge uneori o sublimă gravitate melancolică. Cu Mozart se încheie muzica de origine divină, muzica pură, celestă, care a fost adusă pe pământ de J.S. Bach", notează Emil Cioran. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la Oradea, descinde Michael Haydn, fratele marelui compozitor, o figură proeminentă a clasicismului vienez, şi K. D. von Dittersdorf, celebrul violonist, pe care l-a cunoscut episcopul Patachich la Viena, cu ocazia unui concert. Tânărul virtuoz abia împlinise 25 de ani când a acceptat invitaţia lui Patachich de a veni la Oradea. Sarcina principală a lui Dittersdorf a fost organizarea la Oradea a unei orchestre reprezentative. Pentru realizarea acestui obiectiv, a obţinut aprobarea episcopului să angajeze instrumentişti corespunzători pentru susţinerea concertelor simfonice şi vocal simfonice săptămânale. Tot compozitori clasici vienezi sunt cei doi muzicieni şi dirijori M. Haydn şi K.D. Dittersdorf, care au realizat o operă componistică şi interpretativ dirijorală, situând Oradea printre oraşele muzicale ale Europei. Dirijorul concertului de luni, maestrul Ervin ac?l, a interpretat Simfonia în Re major de Dittedorf, aşa cum cere concepţia clasică, cu contraste între tema principală şi tema secundară, realizând întrutotul forma clasică de sonată. Contrastele între tema I şi II sunt mai puţin evidente decât în operele lui Haydn şi Mozart. Uneori, lucrarea suferă prin repetarea temelor, capătă o uşoară notă de monotonie. O armonie clasică completată uneori de un început armonic modal. Din cele patru părţi, ni s-a părut că ultima parte, Rondo, care în simfonia clasică totdeauna este într-un tempo vivace, a fost puţin cam lentă, fiind executată în acelaşi tempo ca şi partea a III-a, Menuetto. Formaţia folosită în prezenta lucrare este amplă, cuprinzând oboi, corn, trompete, fagot, flaut şi cvintetul de coarde. În continuarea programului, am ascultat Concertul pentru pian şi orchestră în Mi bemol major de Mozart, în interpretarea pianistei Dana Borşan, într-o concepţie muzicală ajunsă la maturitate, prin tehnica sa perfectă, dar mai ales prin stilul mozartian. Peisajul cultural muzical interpretativ orădean a fost dominat şi de dirijorul Ervin Ac?l, timp de peste trei decenii, şi de pianista Dana Borşan, care a fost, mai bine de 5 ani, solista Filarmonicii, iar după 1989 şi până în prezent susţine cursuri de interpretare pianistică la Oradea. Pianista Dana Borşan şi-a câştigat prin talent un loc în galeria artiştilor interpreţi pianişti din ţara noastră, alăturându-se marilor pianişti Dinu Lipatti, Valentin Gheorghiu, Radu Lupu, Dan Grigore şi mulţi alţi mari interpreţi români. Cei doi protagonişti, dirijorul şi solista, au alcătuit un cuplu muzical ideal, contopindu-se în redarea operei interpretate, realizând o colaborare perfectă. Dirijor, solist, orchestră, o vibrantă armonie, care a încântat publicul. Concertul s-a încheiat cu Simfonia a IV-a de Beethoven, interpretată excelent. Pe bună dreptate, "Finis coronat opus" ("Sfârşitul a încoronat opera").