Asociaţia Culturală D'ART a organizat ieri, la cafe-barul Gong din Oradea, lansarea volumului "Radu Enescu - Publicistică (1990-1994)", ediţie îngrijită de Nicolae Pop. Radu Enescu este una dintre personalităţile scriitoriceşti care au dat strălucire vieţii culturale orădene şi paginilor revistei "Familia", al cărui redactor-şef adjunct a fost din 1966 până la pensionarea sa în 1987.

Volumul conţine toate articolele publicate de Radu Enescu în perioada 1990-1994, în ziarele locale "Gazeta de Vest" şi "Noua Gazetă de Vest". "Scopul acestui demers este de a restitui publicului cititor de astăzi o voce publică dintre cele mai lucide ale României postrevoluţionare. Totodată, ne-am propus să întregim imaginea de filosof şi critic literar a lui Radu Enescu cu cea de publicist", a spus Nicolae Pop în deschiderea manifestării, menţionând că lucrarea a apărut cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Bihor şi al S.C. AdePlast SA. Lucrarea a fost prezentată de Ioan Moldovan, directorul Revistei Familia, şi de Ioan F. Pop, custodele Muzeului Iosif Vulcan. "Radu Enescu s-ar bucura de acest eveniment şi ar privi cu un surâs îngăduitor această sărbătoare, mai ales că s-a născut şi s-a stins în luna iulie. Toţi cei care suntem de faţă l-am cunoscut şi ne-am bucurat de afecţiunea lui", a spus, printre altele, Ioan Moldovan. La rândul său, Ioan F. Pop a spus că Radu Enescu a fost un intelectual strălucit, unul dintre cei mai buni cunoscători ai filosofiei germane, care a scris şi prima monografie "Franz Kafka". "Este o tristeţe că n-a tradus Fiinţă şi timp, a lui Martin Heidegger", a mai spus acesta. Radu Enescu a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de cultură pe care i-a avut Oradea, prin dimensiunea operei şi prin valoarea intelectuală a activităţii sale, inclusiv a celei de redactor-şef adjunct al revistei Familia. Ce a făcut în toţi aceşti ani comunitatea orădeană pentru a eterniza memoria marelui dispărut? Nu mare lucru. Avem o stradă care-i poartă numele... şi cam atât.  Radu Enescu s-a născut la Satu Mare, pe 12 iulie 1925. A copilărit la Braşov, unde a făcut şcoala primară germană, după care a urmat Liceul Şaguna. A urmat Facultatea de litere şi filosofie a Universităţii Cluj, absolvită în 1948 (primul an la Sibiu). A făcut parte, alături de Radu Stanca, Şt. Aug. Doinaş, C. Regman, N. Balotă, I. Negoiţescu din Cercul literar de la Sibiu. Între 1949-1951, lucrează la Biblioteca Universitară din Cluj, apoi ca profesor la licee din oraş (predă şi educaţie fizică). Începând din 1957, este redactor la revistele "Tribuna" şi "Steaua". Din 1966, la redacţia Familia, adus de Andriţoiu; numit redactor-şef adjunct (până în 1987). Este autorul a patru cărţi: "Franz Kafka" (monografie, 1968); „Critică şi valoare" (eseuri, 1973), "Ab urbe condita" (eseuri, 1985), „Între două oceane" (1986). Un moment important în viaţa sa l-a constituit scrisoarea de protest (18 sept. 1989) faţă de persecuţiile la care au fost supuşi unii scriitori de către regimul ceauşist, gest care i-a atras interzicerea dreptului de semnătură în ultimele luni ale anului 1989. Scrisoarea a fost trimisă preşedintelui Uniunii Scriitorilor D. R. Popescu, precum şi postului de radio Europa Liberă, care a şi transmis-o.

După 1989, Radu Enescu a fost un activ publicist, publicând numeroase articole în Gazeta de Vest şi Noua Gazetă de Vest, unde a fost şi redactor. A murit la Oradea, în 23 iulie 1994, fiind înmormântat în Cimitirul Rulikowski.