Scriitorul și eseistul Ioan F. Pop, autor a zece cărți de poezie, filosofie, jurnal, studii, eseuri și cogitațiuni apreciate de critica de specialitate, prezență activă în revuistica românească, și-a marcat împlinirea vârstei sexagenare printr-o nouă lansare de carte. Este vorba de volumul „Poeme abandonate în cuvinte”, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018.

 

Lansarea a avut loc joi, 31 ianuarie, în Sala Mare a Primăriei Oradea și s-a bucurat de prezența filosofului Sorin Lavric, poetului Ioan Moldovan, director al Revistei Familia, și criticului literar Ion Simuț.

„Este cea de a doua lansare de carte a poetului Ioan F. Pop pe care noi, Caritas Eparhial, avem onoarea de a o organiza”, a spus, în deschidere, pr. Olimpiu Todorean, moderator al evenimentului. După o scurtă prezentare a scriitorului, rostită de pr. Mihai Vătămănelu, invitații, care au făcut ca Sala Mare a Primăriei să pară neîncăpătoare, au cântat în cor „La mulți ani”. Apoi, pas cu pas și invitat după invitat, frânturi din personalitatea scriitoricească a lui Ioan F. Pop au fost dezvăluite publicului. „Ioan F. Pop are o viziune sceptică, pesimistă. În scrierile sale se regăsesc teme ca moartea, răul, nimicul și referiri la scriitori nihiliști”, a explicat filosoful Sorin Lavric. „Scriitorul respinge viața socială. Nu-i plac funcțiile și specializările, nu-i plac călătoriile. Suferă de o inadecvare cronică.  Nici alcoolul, nici averea, nici succesul, nimic nu poate să-l scoată din sentimentul de inadecvare. Mi-aș dori, însă, să renunțe la acel venin cioranian care azi, după Cioran, pare vetust, și la stilul emfatic”, a spus Lavric.

„Am impresia că trăiesc un vis de când am intrat în sală. Un vis din care nu mă trezesc și în care profesori, scriitori, prieteni - atâta lume bună, au venit să-l aniverseze pe Ioan F. Pop. Și mă gândesc ce fericit trebuie să fie el. Este o fericire obligatorie. Oricât e el de pesimist și oricare îi sunt trăirile interioare, Ioan F. Pop, azi, trebuie să fie fericit”, a spus Ioan Molodvan. „La ultima lansare, Ion F. Pop voia să se oprească din scris. Poetul voia să scape din această ipostază, dar omul nu e stăpânul limbilor, limba este stăpâna omului, cum spunea Mihai Eminescu. El trebuia să mai scrie și a înțeles asta”, a mai explicat Moldovan. „Ioan F. Pop nu se simte nicăieri acasă. Dar prima lui „Acasă” a fost poezia și cred că tot poezia va fi cel din urmă „Acasă”. Aici cred că mai are mult de spus. Triumful acestui „Acasă” s-a întregit cu teologia și cu filosofia. Apoi, scriitorul a încercat să se lase de poezie. Dar poezia nu s-a lăsat de el. Așa că a apărut volumul „Poeme abandonate în cuvinte”. Și cred că este cel mai bun volum al lui”, a spus și Ioan Simuț. Dacă primii doi invitați au vorbit despre temele generale regăsite în volumele lui Ioan F. Pop, Simuț a făcut referiri punctuale la volumul „Poeme abandonate în cuvinte”, subliniind apropierea de filonul bacovian prin „o descentrare, o dispersie a imaginarului, a organizării poemului, și în general a lumii lui Ioan F Pop”.