O călătorie fascinantă prin lumea muzicii ruse din secolul 19 a avut loc joi seara, în frumoasa sală de concerte „Enescu-Bartok” a Filarmonicii orădene. La pupitrul dirijoral s-a aflat maestrul turc Ertüngealp Alpaslan.

Din program au făcut parte lucrări de Ceaikovski, având ca teme iubirea și destinul. Uvertura fantezie „Romeo și Julieta” este o lucrare orchestrală, bazată pe piesa dramaturgului William Shakespeare, cu același nume. Atras de geniul englez, Piotr Ilici Ceaikovski a compus și alte lucrări ce au la bază piesele de teatru „Furtuna” și „Hamlet”. În cazul celei de față, un rol important în compunerea acesteia l-a jucat compozitorul Mily Alekseyevici Balakirev. Acesta l-a îndemnat pe tânărul Ceaikovski să compună o piesă cu substrat shakespearian, dându-i sugestii chiar și în legătură cu structura poemului simfonic și exprimându-și opinia inclusiv în legătură cu tonalitățile pe care le-ar putea folosi.

Simfonia a IV-a în Fa minor, op 36, a fost scrisă între anii 1877-1878 și a avut premiera la Societatea Muzicală Rusă de la Moscova, în 22 februarie 1878, avându-l la pupitru pe Nikolai Rubinstein. Aceasta a primit denumirea ulterioară „Destinul”, deoarece un motiv ce reprezintă destinul uman este exprimat încă de la primele măsuri ale simfoniei. Însuși compozitorul a declarat faptul că metafora aduce „puterea destinului care împiedică omul să își atingă țelurile”.

Piotr Ilici Ceaikovski a fost primul compozitor rus din perioada romantică, care a impresionat prin muzica sa și care a adus muzica cultă rusă pe marile scene internaționale. Acesta s-a remarcat prin lucrări scenice, precum baletele „Lacul lebedelor” și „Spărgătorul de nuci” și opera „Evgheni Oneghin”, dar și prin lucrări scrise pentru orchestră, enumerând aici „Uvertura 1812” sau cele 7 simfonii.