Vrem să punem în scenă încă o premieră absolută. Derepe ne promite o piesă cu titlul „Domnul Montaigne bea ape minerale". Ne-a spus că vine la Băile Felix, face şi el băi şi scrie...

Prins cu alte treburi şi promisiuni, ne-a cam uitat. Zadarnic am tot dat telefoane, am tot vorbit cu el, scuzele erau scuze, dar noi trebuia să înaintăm către Direcţia Teatrelor un act concret: "Propunerile de repertoriu". Într-o primă fază trimiteam rezumate detaliate, urmând ca mai apoi să ne prezentăm şi cu piesele respective.  Cum eu nu aveam piesa, nu ştiam ce să povestesc. L-am întrebat pe Derepe cam despre ce va fi vorba în piesă, iar el, mai în glumă, mai în serios, mi-a zis "Scrie şi tu ce-ţi trece prin cap, că eşti fată deşteaptă şi eu o să scriu piesa după rezumatul tău." "Râzi tu, râzi, Harap Alb", mi-am zis, dar ce mă fac? Imaginaţi-vă că am şi inventat o poveste despre Montaigne, citind cam tot ce se găsea la ora aceea prin biblioteci şi am trimis... Nu ştiu cine a scris asta la "Europa Liberă" şi am auzit că Monica Lovinescu a povesti-o la radio, cu hazul de rigoare la adresa cenzurii...

*În chiar anul 1989, luna mai, regizorul  Ion Ieremia a pus în scenă piesa "Păpuşarii cehi sau Moara de pulbere", tot o premieră absolută. Spectacol cu certitudine subversiv. În aer plutea ceva, nu ştiam ce... dar parcă simţeam tot mai acut absenţa libertăţii, opresiunea, cenzura, totul ne sufoca.

Reţin jocul  periculos cu vorbele, dar şi cel scenic remarcabil al actorilor Miriam Cuibus (invitată de la Naţionalul din Cluj), Petre Panait, Ion Mâinea, Daniel Vulcu, Eugen Harizomenov... Invitaţi la Liceul Gojdu (pe care-l absolvise şi Derepe), să comentăm cu profesorii şi elevii spectacolul, un elev se ridică şi întreabă, aşa, abrupt: "Cine sunt călăii din piesa Dv., tovarăşe scriitor?" Derepe a răspuns prompt: "Păi gândeşte-te bine şi răspunde-ţi singur, dragule, nu e prea greu". Aşa l-am cunoscut noi pe Derepe, azi Academician, dar mereu prietenul devotat al teatraliştilor.

Elisabeta POP

 

CASETA

După 20 de ani...

 

Când era elev în clasele superioare, junele Popescu scria versuri de dragoste... Într- zi, colegul său Petre Bodea dă peste două strofe, într-un caiet cu etichetă DEREPE: "Ţi-aş spune-o vorbă, dar mă tem/ Să nu mă iei cu..."două"/ Şi planurile-atâtor seri/ Se pierd ca stropi de rouă. Dar vremea trece şi-n vârtej /De vorbe şi-ntâlniri /Nu simţi ce ochii mei îţi cer/ Prin tainicele lor priviri?..." Bodea memorează versurile şi le trimite anonime domnişoarei N. A... Peste 20 de ani, Petre Bodea se întâlneşte cu doamna N.A. Îi recită versurile. Doamna e surprinsă ca o purtătoare de diamante false... Bodea, muschetar temerar, decriptează: "Am vrut să-l  ajut pe sfiosul Derepe... Eu ştiam cui îi erau dedicate versurile..." Doamna rămâne cu adevărat uluită, ca orice regină implicată.

O femeie puternică...

Dacă butada „în spatele unui bărbat puternic stă o femeie la fel de puternică" e acceptată fără  rezerve, în spatele lui Derepe a stat, cu adevărat, o viaţă întreagă, delicata, frumoasa şi optimista doamnă Angela. Primul ei risc asumat a fost căsătoria  cu un scriitor neconformist, de pe atunci celebru, hotărând singură să renunţe şi la  cariera de psiholog de mare viitor, cum îl prevedeau atât mama şi tata Spătaru, cât şi profesorii de la Facultate. Cei doi s-au mobilizat întodeauna exemplar şi au înfruntat  atacul continuu asupra creaţiei literare a lui Derepe, considerat mereu de către autorităţi un scriitor periculos politic. Şi uite-aşa, între timp, cei doi ambiţioşi şi mândri, ţinându-se de mână ca în poveştile de dragoste clasice, au avut puterea şi dorinţa de a aduce pe lume  şi patru copii, "astăzi domni cu multă carte". Imaginaţi-vă câtă bucurie şi fericire va fi în familia lor,  în 19 august, când se vor întruni festiv  trei generaţii să-i cânte tatălui şi bunicului  academician "La mulţi ani cu sănătate" şi dincolo de biblica vârsta aniversată şi tinerească putere de creaţie pentru "creşterea limbei româneşti şi-a patriei cinstire"!...

M. I. B.