Muzeul Orașului Oradea a fost, joi, 14 noiembrie, gazda lansării a patru cărți, scrise de Ștefan Herchi, avocat, și Radu Carp, profesorul universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti.

Evenimentul, la care au luat parte circa 30 de orădeni, a avut ca scop prezentarea publicului larg cărțile: „Francmasonii în Oradea. Notații istorice”, autor Kupan Arpad, „Monografia Baroului Bihor”, autor Ștefan Herchi, „Cine suntem și ce ne ține împreună?”, autori Radu Carp și Daniel Șandru, și „Dumnezeu mă vrea aici”, Radu Carp în dialog cu Eginald Schlattner. Organizatorii evenimentului au fost: Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural; Departamentul de Științe Politice și Științele Comunicării, Centrul de Excelență pentru Studiul Minorităților Transfrontaliere, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România Filiala Bihor și Asociația „Cei 40 de Mucenici”. Moderator a foat Cristina Liana Pușcaș, lector universitar la Departamentul de Științe Politice și Științele Comunicării (Universitatea din Oradea). În deschidere a luat cuvântul managerul Muzeului Orașului Oradea, Angela Lupșea, care a vorbit despre faptul că, în mai puțin de un an, sub cupola instituției pe care o conduce, va fi înființată și subsecția Muzeul Francmasoneriei.

Scriitorul Radu Carp a menționat că, prin prisma cărții „Cine suntem și ce ne ține împreună?”, și-a pus întrebarea: „E bine să discutăm liber despre România?”, invocând teroarea totalitarismului care, în viziunea lui, nu duce decât la crimă, respectiv: „Orice negare a democrației duce la crimă”. De asemenea, acesta a povestit despre prima lui carte de interviuri „Dumnezeu mă vrea aici”, care este realizată în dialog cu Eginald Schlattner. Interlocutorul, autor al mai multor cărți despre deportarea etnicilor germani dar și a detenției politice din România, ajunge să fie preot, ba chiar a fost preot în închisoare. Radu Carp a precizat ca în această carte–dialog se regăsesc aspecte despre care Schlattner nu a mai vorbit niciodată. Profesorul bucureștean, la întrebarea moderatoarei Cristina Pușcaș: „Cum ar trebui să luăm un interviu?”, a venit cu câteva sugestii pentru studenții de la Jurnalism și Comunicare și Relații Publice, printre care cel mai mult a accentuat: „Trebuie să lași interlocutorul să spună ceea ce are de spus”. La fel, a adăugat că, pentru interviu, ceea ce contează e gradul de cultură al celor ce discută.

Cel de-al doilea scriitor, Ștefan Herchi, de profesie avocat, a vorbit despre greutățile prin care a trecut, din cauza lipsei arhivelor, pentru a duce la capăt „Monografia Baroului Bihor” (vol. I și II). Cu toate acestea, a început cercetările pentru cel de al III – lea vol. La fel, a mai vorbit și despre importanța cunoașterii trecutului: „Cel care nu are istorie, nu are nici viitor. De aceea, eu încerc să aduc în lumină detalii, chiar dacă este mai greu”. Despre cartea tradusă de Ștefan Herchi, „Francmasonii în Oradea. Notații istorice”, autor Kupan Arpad, a menţionat: „Vă spun sincer că atunci când m-am apucat de ea nu știam ce mă paște, poate dacă știam nu mă apucam”, în contextul în care e foarte greu să traduci o carte, cu atât mai mult despre masonerie, care pare a fi, încă, o temă tabu. La fel, acesta a accentuat importanța evreilor în dezvoltarea Oradiei, unul dintre ele fiind numeroasele palate de pe pietonală care le poartă numele.

La sfârșit,  cei prezenți în sală au pus o serie de întrebări care au dus la o dezbatere legată de cunoașterea tinerilor cu privire la ce presupunea comunismul și cum percep ei trecutul, în general. Oaspeții au invocat o serie de soluții pentru ca istoria să nu fie uitată, pentru că, altfel, riscă să se repete. În sala a fost prezent și cunoscutul orădean Ioan Cohut, gojdistul care a coordonat publicarea Monografiei Liceului Gojdu la Centenar, care l-a cunoscut pe Eginald Schlattner în studenție și care îi poartă amintiri alese.

Cartea „Francmasonii în Oradea. Notații istorice”, autor Kupan Arpad, poate fi achiziționată de la casieria Muzeului Orașului Oradea, la prețul de 35 de lei.

Mihaela FURCULIŢĂ, Jurnalism, Anul III

Foto: Rareș Cernea, Jurnalism, Anul II