Asociația națională a cavalerilor de Clio și Cenaclul literar Barbu Ștefănescu Delavrancea al Baroului Bihor au organizat marți, 10 octombrie, în sala festivă a Baroului Bihor, o interesantă, instructivă şi emoţionantă lansare de carte, semnată de col. r. dr. Constantin Moşincat.

 

Cartea se numeşte „1940 - strigătul de durere al românilor”, apărută la Editura Tipo Mc şi reproduce în deschidere declaraţia lui Iuliu Maniu la Consiliul de coroană din 30 august 1940: În istoria Ardealului au fost nenumărate manifestațiuni, timp de sute de ani, al căror principiu fundamental era întotdeauna că poporul ardelean nu admite să se aducă vreo hotărâre privitoare la Transilvania fără a fi întrebat... Protestez în contra încercării ce se face și de astă dată de a se hotărî asupra soartei Ardealului, fără a fi întrebat poporul român din Ardeal... protestez împotriva faptului ca Consiliul de Coroană să se pronunțe în ce privește arbitrajul de la Viena, care, în realitate, este un diktat.

Mediatorul întâlnirii a fost avocat dr. Paşcu Balaci, care a subliniat importanţa apariţiei acestei cărţi la momentul apariţiei mişcării autonomiste din Catalonia, un alt episod ce pune la încercare Uniunea Europeană după Brexit. Cartea are o componentă personală, emoţionantă, evocatoare a mamei autorului care i-a povestit ce s-a întâmplat după cedarea Ardealului de Nord Ungariei hortiste, dar şi o certă componentă ştiinţifică, riguroasă, fiind foarte bine documentată, din lectura căreia publicul poate afla că pe frontiera de vest au fost ridicate 263 de cazemate cu o mare şi densă putere de foc de 250-300 cartşe pe minut, al căror preţ a fost evaluat la mai mult de 97 miliarde de lei şi care aveau denumiri evocatoare precum Ștefan cel Mare, Avram Iancu, General Moșoiu, Țara Moților, Podul Înalt, Alba Iulia, Mărăști, Mărășești etc. la care se mai adăugau 67 de kilometri de șanturi anti-tanc. În ciuda acestui aspect, Consiliul de Coroană a decis ca România să accepte arbitrajul de la Viena care a smuls din România peste 43.492 kmp, iar pierderea economică s-a ridicat la procentul uriaş de 47,60% din valoarea avuției naționale a României de l.39l,5 miliarde lei din anul anterior 1939.

Invitat la cuvânt, prof. univ. dr. Mihai D. Drecin, care a semnat şi Un cuvânt înainte, a insistat asupra pericolului neorevizionismului maghiar, propagat nu numai în UE, ci chiar în propria ţară, prin guvernul Ungariei, a partidelor maghiare, a structurii extremiştilor maghiari, aspect ce capată o escaladare echivalentă anilor 1930-1940. Meritul autorului este acela de a fi descoperit noi documente din arhive diferite. „Vremurile adună nori pe cerul Patriei. Românii trebuie să-şi refacă armata populară, pe lângă cea de profesionişti... altfel putem cădea în capcana anilor 1940...”

Acelaşi accent de mărire a precauţiei naţionale în faţa pericolelor actuale l-a avut dl col. rz. Grigore Bartoş, un profesionist al câmpului de luptă, un om sincer, tranşant şi care a subliniat necesitatea înfiinţării unei gărzi naţionale. Scriitorul George Roca, trăitor în Australia, dar născut la Huedin, a vorbit despre tragismul uciderii de către gloata elementelor maghiare declasate din Huedin a protopopului Aurel Munteanu şi a recitat un poem cutremurător despre Ardeal, scris pe-al Pacificului mal.

Invitat la cuvânt, dl general Corneliu Lungu, fost comandant de divizie şi fost ataşat militar al Romaniei la Budapesta, a îndemnat la moderaţie şi înţelepciune, afirmând că România se află în siguranţă, fiind parte din structurile militare ale NATO. Preotul Dorel Octavian Rusu a descris pătimirea preoţilor români de după data de 30 august 1940 până în momentul dezrobirii Transilvaniei la 25 octombrie 1944, dând exemplu grăitor în această privinţă cazul bisericii din curtea Spitalului din Oradea, închisă de directorul maghiar de pe atunci al spitalului. Dl general rz. Ioan Creţ a subliniat importanţa unei cărţi de mare forţă emoţională şi de învăţăminte pentru generaţia tânără, felicitându-l călduros pe autor.

Invitat la cuvânt, acesta a evocat cu emoţie momentul confesiunii mamei sale şi a tatălui său care fusese soldat în armata imperiului austro-ungar şi care a spus despre hortiști următoarele: ăştia nu sunt ca ăia care au plecat după Marea Unire, ăştia sunt ai dracului!

În cadrul discuţiilor libere care au avut loc după cuvântul autorului, dl prof. pensionar Ioan Vasile Micu a propus membrilor Asociaţiei nationale a cavalerilor de Clio ca aceasta carte riguros întocmită să fie tradusă în limba engleză şi expediată de la Oradea la ambasadele statelor occidentale din capitala României, propunere îmbrăţişată de toţi cei prezenţi. În final, autorul a acordat autografe pe această carte care a suscitat atenţia tuturor participanţilor la lansare.