Pe 9 mai a.c., când s-au împlinit 120 de la naşterea lui Lucian Blaga, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor a reamplasat, după ce a recondiţionat-o, plăcuţa de pe faţada imobilului în care a locuit, în Oradea, marele poet.

Prima plăcuţă care să amintească de prezenţa marelui Blaga la Oradea a fost amplasată pe data de 9 mai 1995, la iniţiativa lui Viorel Horj, la acea dată inspectorul şef al Inspectoratului pentru Cultură Bihor, şi a lui Constantin Mălinaş, directorul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai" . Plăcuţa a fost amplasată pe faţada imobilului situat pe str. Iuliu Maniu, la nr. 24, acolo unde Lucian Blaga a locuit din luna octombrie a anului 1916 şi până în iunie 1917.

„În ultima vreme, înscrisul de pe placă devenise ilizibil. Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor s-a preocupat de aducerea acesteia în forma iniţială", a precizat Lucian Silaghi, directorul DJC Bihor. Plăcuţa a fost reamplasată chiar la împlinirea a 120 de ani de la naşterea lui Blaga, alături de o coroniţă. Prezenţa lui Blaga la Oradea este legată de începerea Primului Război Mondial şi obligativitatea încorporării în Armata Imperiului Austro-Ungar. Pentru a evita acest lucu, la sigestia fratelui său, Lucian Blaga se înscrie la cursurile Institutului Pedagogic-Teologic din Sibiu. Forţat de împrejurări, Blaga va lipsi, în cea mai mare parte, de la cursuri, rămânând chiar corigent.

„Solicitam noi şi noi concedii, pentru motive fictive, de boală", mărturiseşte Blaga. Odată cu intrarea României în Război, Institutul Pedagogic-Teologic din Sibiu se refugiază la Oradea. Astfel, Lucian Blaga se va muta într-o cameră neîncălzită, de pe strada Iuliu Maniu, împreună cu D.D. Roşca.

„La Oradea ajungeam într-un oraş trepidant, mie necunoscut până atunci, şi cu cel puţin o stradă de izbitoare eleganţă. Se simţea din toate că eram într-un ţinut unde pusta interferează cu românismul, estompate amândouă de enclavele unei societăţi fine şi decadente", mărturiseşte Blaga în opera sa autobiografică „Hronicul şi cântecul vârstelor". Totuşi nu-i va scăpa marelui filozof tensiunea politică ce domnea în oraşul de pe Criş. „Din cale-afară apăsătoare era la Oradea atmosfera - sub alt raport - şi anume politic. Intelectualii români, refugiaţi aici din diferite regiuni ale Transilvaniei, şi îndeosebi din Sibiu, erau ţinuţi sub observaţie la fiecare pas", aminteşte Blaga. Şederea sa la Oradea a fost una prolifică pentru activitatea sa literară. Potrivit lui Ovidiu Drimba, în această perioadă orădeană, Blaga scrie cu fervoare o serie de poezii (din care multe vor intra în volumul de debut din 1919 „Poemele luminii"). Totodată, va avea o corespondenţă bogată cu soţia sa, Cornelia, aflată la Viena. „Peste 40 de scrisori inundate nu numai de un nereţinut sentimentalism şi de declaraţii patetice, ci şi de foarte semnificative confidenţe şi preocupări intelectuale, spirituale, filosofice; scrie aforisme", menţionează Ovidiu Drimba. Este o perioadă în care tânărul Blaga citeşte (sau reciteşte) operele unor mari filosofi „clasici" (Kant, Hegel).

„Este epoca în care Blaga visează să realizeze o „vastă sinteză culturală" - cum se exprimă el; ceea ce se va materializa într-un original şi bine articulat sistem filosofic, preponderent un sistem de filosofia culturii", mai arată Ovidiu Drimba. Astfel, „cu licenţa teologală în buzunare", în iunie 1917, Lucian Blaga a părăsit Oradea, după o şedere de nouă luni în acest oraş.