Semnal editorial. Oradea - Istorie şi Actualitate
„Deşi pare incredibil, iată că apare o revistă relativ voluminoasă, dedicată integral istoriei Oradiei!” – sunt cuvintele din deschiderea primului editorial al recent lansatei reviste „Oradea – Istorie şi Actualitate”.
Noua apariţie editorială din Oradea vine să ocupe un segment pretenţios de nişă în peisajul publicist, în primul rând datorită cititorilor de istorie, nu atât de puţini pe cât s-ar crede şi nici atât de afoni încât să înghită pe nemestecate orice informaţie. Istoria poate fi rescrisă, dar în ziua de azi, cu o abundenţă informaţională şi... contrareacţii aproape instantanee datorită digitalizării transmiterii informaţiei, acest lucru devine o preocupare riscantă pentru credibilitatea oricărei publicaţii sau autor. „Oradea - Istorie şi Actualitate” îşi propune însă să trateze istoria „ca un fenomen viu, care creşte cu fiecare zi lăsată în urmă şi care trăieşte prin noi, ne dă valoare şi strălucire, asigurându-ne o anumită calitate pe scena Lumii” (acelaşi editorial-n.r.). Ambiţiile sunt mult mai mari decât la prima vedere, revista militând pentru studierea istoriei locale în şcoli, caz în care „Oradea - Istorie şi Actualitate” este propusă drept manual. Cu toate acestea, revista nu este adresată numai orădenilor, „ci tuturor celor pasionaţi de istorie, de felul cum este redată ea de condeie noi şi de actualitatea multora dintre faptele trecutului”. Şi primul articol care deschide cele 150 de pagini tipărite ale revistei bogat ilustrate în portrete de epocă şi hărţi nu face nicio concesie clişeelor: „Primul unificator al românilor: un orădean!” Este vorba despre un material care a fost publicat şi în CRIŞANA, dar revista găzduieşte de această dată un articol mai dezvoltat, care a fost prezentat şi la o sesiune de comunicări ştiinţifice la Universitatea din Oradea „fiind primit cu viu interes” (autor, Doru Sicoe). Subiectul este incitant şi rămâne de văzut cum va fi primit de specialişti (fiind vorba de o „impietate” la adresa unificării militare a celor trei ţări române de către Mihai Viteazul, realizatorul primei unificări a Valahiei, Moldovei şi Transilvaniei fiind, de fapt, principele Sigismund Bathory, prin intermediul unor tratate încheiate între cele trei provincii istorice româneşti).
Adrian Andrei Rusu, cercetător ştiinţific principal la Academia Română, propune articolul „O pierdere ireparabilă, cu noi imagini: Statuile de la Oradea ale fraţilor sculptori Martin şi Gheorghe de la Cluj”.
O semnătură de prestigiu: academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, propune articolul „Ducatul lui Menumorut”, în care este descrisă pătrunderea ungurilor pe aceste teritorii.
„Legăturile lui Sigismund de Luxemburg cu Oradea şi mărturii privind mormântul său din cetate” este materialul semnat de dr. Mihai Georgiţă, arhivist la Arhivele Statului din Oradea. „Nicolaus Olahus - produs al şcolii din Oradea” este titlul studiului propus de prof. univ. dr. Paul Magheru, fiind redată şi genealogia românească a cărturarului de la Curtea Regatului Ungar.
„Istoria Cetăţii Oradea” a arheologului dr. Doru Marta este un studiu amplu, bogat ilustrat, al fortăreţei orădene, plecând de la începuturile ei, trecând prin marea invazie mongolă, apariţia primelor statui de piaţă publică din Europa, atacul „cruciaţilor” lui Gheorghe Doja, cucerirea otomană şi alungarea acestora de noii stăpâni ai zonei, austriecii.
Un episod dramatic din istoria Oradiei este relatat de către ing. Alexandru Pop (istoric independent) sub titlul „Asedierea şi cucerirea Cetăţii de către turci” - un studiu în care sunt prezentate şi interesante calcule privind armamentul desfăşurat în fortificaţie şi necesarul de pulbere.
Mai amintim din titlurile revistei aflate la primul număr: „Dosar. 1927 - anul în care studenţii români i-au terorizat pe evreii orădeni/ Congresul de la Oradea/ Tragedia lui Emil Vaiszlovich”; „Uzina de maşini-unelte Înfrăţirea Oradea”; „TVO - prima televiziune independentă din România” etc.
Revista trimestrială este editată de Duran’s, avându-l ca director general pe Ovidiu D. Pop, redactor şef Doru Sicoe şi colegiul de redacţie: Florin Sfrengeu, Mihai Georgiţă, Nicolae Meseşan, Roland Olah, Alexandru Pop. Publicaţia poate fi găsită la chioşcuri sau poate fi comandată de la adresa brigi@durans.ro.
Domnilor, Dca tot ati vrut sa scoateti o carte despre cum arata Oradea pe vremuri va dau un sfat. Puneti doar fotodrafiile si linga ele citeva informatii utile ca sa stie orice om despre ce e vorba. Lasati fotografiile cu imaginile minunate de altadata sa vorbeasca fiecarei persoane care le priveste. Multumesc.
Da, este vorba de primul nume, ilustrul ''anonim'' care nici acuma nu si-a publicat teza de doctorat.
Perelor malaete...de fapt
Petelor mălăele am vrut sa scriu
Dle. Don Quijote...puteti preciza dacă prietenul la catarama al dlui. Sicoe este primul nume dintre cei insiruiti in colegiul de redacție? Daca da...atinci acesta va conduce o teza de doctorat (putin dupa Pastele cailor cand va obtine conducere de doctorat) a viitorului doctorand Doru Sicoe (tot putin după Pastele cailor) intitulată Relații de rudenie între Anonimus maghiarul, Menumorut romanul si Sigismund oradeanul unificator al prunelor bistrite si al petelor malaiete. Din comisia de doctorat vor face parte membrii colegiului de redacție. Succes dlui. din colegiu, prieten la catarama cu dl. Sicoe, daca el este, si dlui. Sicoe - adevăratul istoric al Bihor.
Mi se pare total nepotrivit ca intr-un studiu istoric sa fie insailate citate din politrucii vremii-probabil o reminescenta a jurnalismului de barfa practicat in trecut de autor. Apoi, subiectul este proaspat doar pentru un scatofag istoric, toata istoriografia romana, ungara, austriaca, martiana etc stie cum stau lucrurile, interpretarea partiturii insa conteaza. "Oradeanul" autorului habar nu avea ca era oradean, da sicoaie il leaga de glie, in timp ce pe Mihai Viteazul il desfinteaza, nu era roman, nu avea viziune, nu conteaza cine era. Conteaza oradeanul Sigismund, te caci pe tine ce prostie cu pretentii stiintifice...
Și intr-adevar...trebuie să te legitimeze prin ce faci tu nu prin ce fac altii in domeniu. Asa-i dle. Sicoe ca stiti asta? Sunt convins ca nu de aceea nu ati apelat la nume sonore din istoriografia romana pentru primul numar ci au cerut ei insistent sa publice in revista. Nu-i asa dle. Sicoe?
Care bord de redactie......daca il scoateți pe Georgita de acolo, care a căzut ca musca in lapte acolo păcălit de insistentele dlui. Sicoe, ceilalți.. ...sa fim serios...sunt istorici? Caci nu am auzit de ei niciodata
Rectific: nedumerire
Mai nou, toate gunoaiele societatii, care cred ca daca publica lucrarile unor nume sonore in domeniu devin si ei automat, istorici consacrati, pot sa scoata o revista? La vreo 80 de ani o sa faca si doctoratul, poate pana atunci prietenul la catarama obtine dreptul de a conduce doctorate. Aruncati o privire si asupra bordului de redactie! Nicolae Mesesan? E o gluma?
Draga Doru Sicoe, uită-te ajuns si istoric la 50 de ani si un pic chiar dacă nu ti sa uscat inca cerneala de pe adeverința eliberată de secretariatul facultatii. Ai fost ziarist, filatelist, colectionar de mașinuțe, purtător de zvonuri, colectionar de fotografii vechi si de vorbe goale etc. Rămâi te rog ceea ce te prinde cel mai bine. Alege tu...dar nu istoric in nici un caz...