Spectacolul „Clasa noastră", în regia cunoscutei regizoare orădene de talie internaţională Anca Bradu, care a avut vineri seara premiera la Teatrul Szigligeti din Oradea, s-a dovedit a fi o cutremurătoare lecţie despre toleranţă şi intoleranţă, despre răul care zace în oameni şi aşteaptă doar un semnal să iasă din noi, despre limitele pe care omenirea poate să le atingă în lipsa umanităţii, a toleranţei şi a credinţei.

Teatrul Szigligeti din Oradea şi-a trecut în repertoriu un spectacol care ar trebui să se regăsească în cartea de vizită a oricărui teatru important. Regizoarea Anca Bradu a pus în scenă piesa „Clasa noastră", de Tadeusz Slobodzianek, inspirată din cartea istoricului Ian T. Gross, „Vecinii", care a scos la lumină pogromul evreilor din satul Jedwabne, Polonia. „Clasa noastră" spune povestea a zece tineri, evrei şi catolici, care pornesc de pe băncile şcolii ca prieteni de joacă şi ajung, câţiva ani mai târziu, să se urască, să se umilească, să se omoare, să se schingiue. Drama Poloniei, aflată la intemperia a două dictaturi, se va regăsi în această piesă de-a lungul a şaptre decenii, începând cu anul 1925. Pactul Ribbentrop-Molotov va diviza Polonia, în primă parte a celui de-Al Doilea Război Mondial, localitatea Jedwabne se va afla sub dominaţie sovietică. În acest răstimp, evreii îşi vor manifesta simpatia pentru doctrina comunistă. Acest lucru nu a fost uitat de concetăţenii polonezi, care, după retragerea ruşilor şi înaintarea germanilor, vor găsi de cuviinţă să se răzbune pe evrei. Astfel foştii prieteni şi colegi de clasă devin adversari de moarte, polonezii dedându-se la cele mai abominabile atrocităţi împotriva evreilor. Îi vor înfometa, le vor confisca averile, îi vor urmări prin păduri, doar o singură colegă poloneză va da dovadă de umanitate şi va găzdui în pod un evreu. Bucurându-se de prezenţa trupelor naziste, tinerii polonezi îşi vor ucide colegii evrei, le vor viola pe fostele colege, după care îi vor aduna pe toţi cei 1.600 de evrei din sat, îi vor închide într-un hambar şi le vor da foc. Toate acestea se vor petrece pe data de 10 iulie 1941, momentul rămânând în istorie ca „Pogromul de la Jedwabne". Toate aceste abominabile crime vor fi puse, ulterior, pe seama naziştilor, comunitatea de polonezi neasumându-şi nicio responsabilitate privind holocaustul pe care l-au iniţiat şi la care au fost cu toţii părtaşi. Drama foştilor colegi rămaşi în viaţă continuă, unul dintre evreii supravieţuitori, devenit anchetator al Securităţii, se transformă, rândul său, în călăul colegilor polonezi arestaţi şi anchetaţi, sumar, pentru aceste crime. Călăii devin victime, iar victimele devin călăi, totul se reduce la nimicnicia fiinţei umane care cade pradă slăbiciunilor, refuzând demnitatea, alegând calea mai uşoară a decăderii şi trecerii de partea răului. Bătrâneţea, boala îi aduce pe fiecare în faţa morţii cu o conştiinţă încărcată, pătată de vinovăţii, intoleranţă, brutalitate, violuri şi crime.  

Spectacolul s-a bucurat de un joc actoricesc plin de curaj, de profundă încărcătură, care s-a transmis în sală, fiind captat deopotrivă de publicul maghiar, cât şi dec cel român. Scenografia a fost una specială, care i-a transpus de spectatori de-a lungul piesei din sala de clasă în pădure, în care tinerii polonezi au făcut jurământul de răzbunare, în hambarul plin de flăcări, în subsolurile Securităţii. Alături de actori şi regizoarea Anca Bradu, din echipa proiectului au mai făcut parte Mălina Andrei - coregraf, Horațiu Mihaiu - scenograf şi Horváth Károly - compozitor. Următoarele reprezentaţii vor mai avea loc pe 25 martie, respectiv 12 aprilie şi 26 aprilie. Spectacolul se joacă în limba maghiară, cu supratitrare în limba română, în Sala Mare a Teatrului Szigligeti Oradea.