Teatrul Regina Maria încheie stagiunea 2014-2015 cu cea de a IX-a premieră a trupei Iosif Vulcan: "O poveste foarte simplă", de Maria Lado, în regia Elvirei Platon Rîmbu. Un spectacol de culoare, cu tâlc, cu emoție, care alină întrucâtva nevoia de frumos a privitorului.

Stagiunea 2014-2015 a trupei Iosif Vulcan a fost inspirată. S-a spart gheața cu un spectacol de teatru-dans („Secvenţe şi profile") , s-au montat piese din repertoriul clasic și contemporan, s-a jucat în registre diverse, s-au dezvăluit rețete curajoase („Cancun", „Cheia", „Uciderea Ritualică a lui Gorge Mastromas") s-au lansat provocări, pentru spectatori în special („În inima nopții-Episodul Hamlet") și pentru actori în general. Comedii - au existat și ele cu zâmbet şi gust cam amar. De "O poveste foarte simplă" însă, aveam nevoie. Pentru public cel puțin. Este un spectacol  pe înțelesul orișcui,  recomandat copiilor (mari), adolescenților, adulților, vârstnicilor, celor cu pretenții și celor fără. Cum ar fi dacă animalele ar putea vorbi? Dacă am afla cum se vede viața noastră prin ochii lor? Dacă am descoperi alte valori, mai simple și temeinice, alte rațiuni de a exista? Cum ar fi dacă Scroafa pe care o îngrași pentru tăiere, te-ar iubi pentru mirosul de mâncare și metal? Dacă ai afla cum Cățelul, Calul, Vaca și Cocoșul vor să te salveze de propriile greșeli? Iată întrebările la care răspunde Maria Lado, dramaturgul care semnează piesa "O poveste foarte simplă". O piesă cu cinci personaje-animale și cinci personaje-oameni, în care pretextul este iubirea dintre Dașa și Alexei (Alina Leonte şi Ciprian Ciuciu) motivul este împotrivirea Stăpânului și Stăpânei (Andrian Locovei şi Mihaela Gherdan), culoarea şi emoţia sunt redate de Scroafa (Anca Sigmirean), Vaca (Lucia Rogoz), Căţelul (Răzvan Vicoveanu), Calul (Eugen Neag), Cocoşul (Alexandru Rusu) și singurul personaj uman dintre oameni este bețiv (Vecinul-Şerban Borda). Elvira Platon Rîmbu și-a asumat rolul  de a construi un spectacol simplu, curat, convingător, amuzant și emoționant. Și i-a ieșit. Personajele au direcții clare, a menținut echilibru între partiturile umane și animale, a apelat la realism, în loc de trăirism și a îmbrăcat textul în culoare și zâmbet. În plus, a făcut echipă bună cu scenografa Oana Cernea, ale cărei costume construiesc jumătate din fiecare personaj. Spectacolul nu are caractere tragice,  nici măcar atunci când acestea ies la rampă cu monologuri prin care își anunță jertfa. În schimb are accente parodice şi această misiunea îi revine Cocoșului (Alexandru Rusu, un rol cu măsură și carismă). Astfel, vom auzi "cântate" cele mai arzătoare probleme din anul în care trăim (cu amendamentul că în locul manelei aș fi ales unul din puzderia de hituri romgleze care ne bântuie timpanul excesiv). Reţeta de râs şi lacrimă a Elvirei Platon Rîmbu te cuprinde şi te fură. Începe cu Scroafa, care merge cu bucurie și inocență spre moarte, dar se întoarce pentru a salva oameni şi se termină cu Vecinul, un suflet profund, îngenunchiat social, care își asumă moartea pentru a contribui la aceeași salvare. Anca Sigmirean (Scroafa) a realizat o trecere frumoasă de la naivitate la ştiinţa supremă, iar Şerban Borda (Vecinul) s-a remarcat din nou prin acel firesc de a fi în scenă pe care puţini actori îl au. De altfel, ambii au fost întâmpinaţi de public, la aplauze, cu urale. Tâlcul poveştii este servit într-un ambalaj viu-colorat de animalele naive (cu un plus pentru Eugen Neag, care a creeat o imagine foarte bună în personajul Calul), iar sarea şi piperul sunt Stăpâna şi Stăpânul, părinţii cu sufletul asprit din pricina iubirii neîmplinite. Mihaela Gherdan (Stăpâna) a realizat un rol de compoziţie frumos, credibil, iar Andrian Locovei (Stăpânul) a avut siguranţă, atenţie la detaliu şi un personaj bine construit.  „O poveste foarte simplă" este un spectacol nepretenţios care are meritul de a place. E un spectacol indicat pentru descreţit frunţi şi desţelenit emoţii.  Se joacă la Sala Arcadia, vineri, 29 mai, de la ora 17.00.