Potrivit prevederilor legale, dacă o achiziţie intracomunitară a fost supusă la plata taxei în alt stat membru, şi în România, baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în România.

Este considerată achiziţie intracomunitară de bunuri obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător/furnizor/altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor. În ceea ce priveşte locul achiziţiei intracomunitare de bunuri, acesta este locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor. În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, dacă cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de autorităţile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziţia intracomunitară, locul respectivei achiziţii intracomunitare se consideră în statul membru care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA. Aceste prevederi nu se aplică dacă cumpărătorul face dovada că achiziţia intracomunitară a fost supusă la plata TVA în statul membru în care are loc achiziţia intracomunitară. De asemenea, aceste prevederi nu se aplică în cazul operaţiunilor triunghiulare, atunci când cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România face dovada că a efectuat o achiziţie intracomunitară neimpozabilă pe teritoriul altui stat membru, în vederea efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat membru.

În ceea ce priveşte importul, acesta reprezintă: intrarea pe teritoriul UE de bunuri care nu se află în liberă circulaţie; pe lângă operaţiunile prevăzute anterior, intrarea în UE a bunurilor care se află în liberă circulaţie, provenite dintr-un teritoriu terţ, care face parte din teritoriul vamal al UE.

În ceea ce priveşte locul importului de bunuri, acesta se consideră pe teritoriul statului membru în care se află bunurile când intră pe teritoriul european. Prin excepţie, atunci când bunurile de la punctul 1, care nu se află în liberă circulaţie, sunt plasate, la intrarea în Uniunea Europeană, în unul dintre regimurile sau situaţiile la care se face referire la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1 – 7, locul importului pentru aceste bunuri se consideră a fi pe teritoriul statului membru în care bunurile încetează să mai fie plasate în astfel de regimuri sau situaţii. Concret, Codul Fiscal stabileşte, la art. 295, că sunt scutite de taxă livrarea de bunuri care urmează: să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata drepturilor de import; să fie prezentate autorităţilor vamale în vederea vămuirii şi, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter temporar; să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber; să fie plasate în regim de antrepozit vamal; să fie plasate în regim de perfecţionare activă, cu suspendare de la plata drepturilor de import; să fie plasate în regim de

să fie plasate în regim de tranzit vamal extern; să fie admise în apele teritoriale.

Atunci când bunurile aflate în liberă circulaţie la intrarea în UE sunt în una dintre situaţiile care le-ar permite, dacă ar fi fost importate în UE, să beneficieze de unul dintre regimurile sau situaţiile prevăzute mai sus, sau sunt sub o procedură de tranzit intern, locul importului este considerat a fi statul membru pe teritoriul căruia se încheie aceste regimuri sau această procedură.