În situaţia contribuabililor care au obligaţia declarării impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuprinse în vectorul fiscal şi care nu şi-au îndeplinit această obligaţie, conform legii, unitatea fiscală competentă are dreptul de a proceda la stabilirea din oficiu a acestora.

Potrivit prevederilor legale, stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale se poate face numai după împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. În vederea stabilirii din oficiu a taxei datorate, organul fiscal utilizează informaţiile privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) colectată din formularul 300 "Decont de taxă pe valoarea adăugată" depus de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, din decizia de corectare a erorilor materiale din decont, precum şi informaţiile din formularul 394 "Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional" cuprinse în baza de date, pe o perioadă de 12 luni calendaristice anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu. În cazul în care, în cadrul perioadei de analiză de 12 luni, persoana impozabilă nu a depus niciun formular menţionat mai sus analiza se extinde la o perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu. După identificarea deconturilor depuse de persoanele impozabile, se extrag sumele reprezentând TVA colectată şi se calculează media acestora. De asemenea, din baza de date care cuprinde informaţiile din formularele 394 se selectează TVA totală din Lista achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate pe teritoriul naţional pentru care contribuabilul supus impunerii din oficiu figurează ca furnizor/prestator şi se calculează media acestora. Suma medie a TVA colectate obţinută din deconturile de TVA se compară cu suma medie a TVA colectate obţinută din declaraţiile informative, iar taxa datorată pentru perioada fiscală analizată, stabilită din oficiu, se consideră suma medie cea mai mare obţinută în urma comparării. În situaţia în care, în perioada de 24 de luni supusă analizei, persoana impozabilă nu a depus niciun decont de TVA sau despre aceasta nu se regăsesc informaţii în niciun formular 394, analiza se extinde asupra informaţiilor existente în baza de date care cuprinde declaraţiile recapitulative (formularul 390 VIES) pe o perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare. În acest caz, după identificarea formularelor 390 depuse de persoana impozabilă se calculează media valorii achiziţiilor intracomunitare de bunuri şi de servicii efectuate de respectivul contribuabil, declarate în perioada analizată. Taxa datorată, stabilită din oficiu, se consideră a fi media valorii achiziţiilor intracomunitare, înmulţită cu cota standard a TVA, în vigoare la data la care se efectuează impunerea din oficiu, indiferent de perioada fiscală înscrisă în vectorul fiscal. Sumele utilizate pentru impunerea din oficiu se actualizează pentru fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză cu indicele anual al preţurilor de consum. Dacă perioada de analiză se referă numai la anul curent pentru care se efectuează impunerea din oficiu, sumele nu se actualizează cu indicele preţurilor de consum.