Actualul sistem de salarizare poate fi caracterizat ca haotic și inechitabil, deoarece permite ca unii potentați să-și autoacorde retribuții, sporuri, premiii și alte favoruri după bunul plac, astfel că la anumite funcții de conducere salariile ating miii și zici de mii de euro, fără nici o legătură cu performanța profesională și cu eficiența muncii depuse, iar la funcțiile inferioare salariile abia ating 2 - 3.000 de lei, neasigurându-le acestora nici cele mai elementare nevoi, în constrast cu luxul și huzurul în care trăiesc potentații și favorizații soartei.

Nu pledăm pentru egalitarism, ci pentru un raport echilibrat și echitabil între nivelele de salarizare, care trebuie stabilite pe ramuri de activitate, în funcție de importanța socială a muncii, de complexitatea și gradul de periculozitate a acesteia, de utilitatea, cantitatea și calitatea muncii, de gradul de resposabilitate pe care îl incumbă fiecare gen de muncă (simplă, complexă, grea, ușoară, manuală, mecanizată sau automatizată etc.), de intensitatea și productivitatea muncii, precum și de nivelul ierarhic, adică muncă de execuție sau muncă de conducere.

La baza stabilirii numărului de personal și a volumului de muncă pentru fiecare salariat, trebuie să stea normarea muncii, astfel încât să nu se influențeze negativ productivitatea muncii, dar nici să se afecteze capacitatea fizică și intelectuală a oamenilor, prin uzura prematură a acesteia sau prin cauzarea de boli profesionale, ceea ce nu este benefic nici pentru angajați, nici pentru angajatori, dar nici pentru stat, căci îmbolnăvirea presupune lipsă de la locul de muncă, cu consecințele respective.

La acordarea de majorări de salarii trebuie să se ia în considerare indicele de creștere a productivității muncii, care trebuie să fie mai mare decât indicele de creștere a câștigului mediu, altfel rezultatele muncii nu vor fi eficiente.

În același timp, nu trebuie omis faptul că o productivitate ridicată a muncii, determină reducerea costurilor pe unitatea de produs și, implicit, a prețului de vânzare, cu consecințe favorabile asupra puterii de cumpărare și a consumului, ceea ce influențează pozitiv producția, reducerea șomajului și creșterea veniturilor la buget.

Având în vedere tendința de creștere a prețurilor statul trebuie să intervină cu „corecturi” sub forma indexărilor de salarii și pensii cu indicele inflației, pentru a nu scădea prea mult puterea de cumpărare a populației.

În acest scop, unele țări au recurs la un sistem de salarizare în „scară mobilă” care, în principiu, constă în adaptarea automată a salariilor la costul vieții, ceea ce le scutește de unele mișcări revendicative.

Noile nivele de salarizare, trebuie să țină seama și de influența progresului tehnic asupra proceselor de muncă, care pot deveni mai ușoare fizic, dar mai complexe intelectual și neuropsihic.

Pentru a ieși din impasul în care se găsesc cei de la Ministerul Muncii privind elaborarea noii legi a salarizării, le sugerez să se inspire din sistemul de salarizare de dinainte de 1989, care ținea seama de toate aspectele menționate în acest material (vezi HCM nr. 914/1969 sau 1970) pentru fiecare ramură economico-socială, pe ocupații, profesii, funcții de execuție, funcții de conducere pe gradații la personalul tehnico-administrativ (cinci) și pe trepte la personalul operativ și muncitor (trei), care se acordau la finele anului, în funcție de rezultatele obținute în muncă, pe baza propunerilor șefilor ierarhici cu aprobarea „consiliilor oamenilor muncii”, care erau formate numai din personalul întreprinderii și nu erau atât de stufoase și pline cu neaveniți din afară, fără nicio tangență cu specificul activității comerciale respective. Rețineți, gradațiile și treptele se acordau anual, în limita fondului de salarii planificat și nu în mod haotic și arbitrar, cum se întâmplă astăzi cu multitudinea de sporuri, acordate uneori fără niciun temei, fără nicio justificare economică.

Dacă noua lege a salarizării ar fi fost terminată și aplicată la timp, n-ar mai fi fost atâtea nemulțumiri și mișcări sociale, căci aceasta trebuie să pună stavilă tuturor nedreptăților, abuzurilor și favoritismelor care s-au produs de-a lungul anilor, făcute de toate partidele aflate la guvernare, fără nicio excepție, situație de care au profitat din plin de potentații, adică cei puternici și abuzivi, care arbitrar și de la sine putere și-au acordat niște „salarii nesimțite”, rușinos de mari, în comparație cu cele ale oamenilor de rând, iar acum este greu, dacă nu imposibil, să le aduci la nivelul bunului simț, așa că toate consecințele ar trebui să le suporte cei de la putere, care de-a lungul anilor au închis ochii și au tolerat asemenea abuzuri grosolane, aducând țara într-o stare de dezechilibru, nu numai prin aceste salarii și pensii uriașe, ci și prin crearea unei suprastructuri birocratice și trândave (organisme și instituții fantomă), numai pentru a-și satisface clientela politică, flămândă și hrăpăreață.

Acum, să vedem „pe unde o să scoateți cămașa”, domnilor guvernanți, deputați și senatori, care v-ați complăcut în această mocirlă?