Conform prevederilor Codului fiscal, microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntrepinderilor începând cu anul fiscal următor, dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor.


Opţiunea de plată a microîntreprinderilor
Conform prevederilor Codului fiscal, microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntrepinderilor începând cu anul fiscal următor, dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor. Pentru a efectua această opţiune, microîntreprinderile trebuie să îndeplinească condiţiile stabilite la articolul 103 din Codul fiscal, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: a) realizează venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 50% din veniturile totale; b) are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;c) a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro; d) capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice. O persoană juridică română nou-înfiinţată poate opta să plătească impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă condiţiile prevazute la art. 103 lit. a) şi d) sunt îndeplinite la data înregistrării la registrul comerţului şi condiţia prevăzuta la art. 103 lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării.


Revenirea la plata impozitului pe profit
Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pot opta pentru plata impozitului pe profit începând cu anul fiscal următor. Opţiunea se exercită până la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad: veniturile din variaţia stocurilor; veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale; veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor; veniturile din provizioane; veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale; veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii. În cazul achiziţionării unei case de marcat, potrivit legii, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune. Calculul şi plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Codul fiscal a stabilit, pentru acest an, un cuantum al cotei de impozitare de 3%. Potrivit reprezentanţilor Ministerului Finanţelor, cota de impozitare pentru firmele care optează pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor va rămâne de 3% şi în anul 2010.