Mediul de afaceri din România nu mai funcţionează de mult în cadrul unei societăţi democratice normale. Instituţiile fiscale, cele care ar trebui să coopereze cu firmele româneşti, să le consilieze şi să le îndrume, au ajuns instituţii de forţă militarizate care distrug afaceri şi destine.

 

Într-un articol precedent prezentam cum s-a ajuns ca un protocol încheiat între ANAF şi Parchetul ÎCCJ să nască un monstru, o instituţie folosită în lupta pentru putere în care românii întreprinzători sunt victime colaterale. În loc să ajute şi să consilieze, inspectorii fiscali de la Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) seamănă teroare printre firmele româneşti.

În continuare ne vom ocupa de una dintre cele mai grele probleme de care se lovesc firmele româneşti, sesizate în repetate rânduri de mediul de afaceri, dar neluate în seamă de autorităţi. Este vorba de răspunderea funcționarilor publici pentru actele administrative anulate prin hotărâri definitive ale instanțelor de judecată. În prezent, lucrurile funcţionează anormal. Un funcţionar public care dispune anumite măsuri împotriva unei entităţi economice, iar mai târziu se dovedeşte în instanţă că nu a avut dreptate, nu păţeşte absolut nimic. Ba mai mult, poate dispune din nou aceeaşi măsură, fără să i se întâmple nimic! Instituţiile de control fiscal sunt, din acest punct de vedere, probabil singurele instituţii care interpretează legea după fărădelegea lor, fără a suporta niciun fel de consecinţe. În justiţie, spre exemplu, un judecător este monitorizat în activitatea desfăşurată, există un sistem de evidență a hotărârilor judecătorești care au fost desființate sau modificate în căile de atac. Acest lucru este folosit apoi la evaluarea individuală a magistratului şi răsfrânge asupra carierei sale. Exact după acest model ar trebui reglementat, şi în cazul funcţionarilor publici, un sistem de evidenţă a actelor administrative anulate de instanțele de judecată, urmând a fi obligatorii în evaluarea activităţii funcţionarului respectiv. Reglementarea răspunderii funcţionarului public pentru actele administrative anulate prin hotărâri definitive ale instanțelor de judecată nu are nimic ieşit din comun, ar conduce la profesionalizarea acestora.

 

Cum sunt afectate firmele de acţiunile funcţionarilor

Există numeroase situații în practică în care agenții economici au apelat la instanțele de judecată și au obținut anularea în contencios administrativ a unor acte administrative sau administrativ-fiscale prin care diverse instituții sau organe ale statului au luat măsuri ilegale împotriva lor. Sfera acestora este foarte largă – de la anularea unor acte de control (rapoarte de inspecție fiscală, decizii de impunere), până la acte prin care au fost refuzate diverse autorizații (autorizații de antrepozit fiscal, autorizații de utilizator final etc.),  sau au fost instituite diverse obligații într-un cuantum mult mai mare decât prevede legea (de exemplu calculul garanției pentru plata accizelor, refuzul de a acorda diverse reduceri prevăzute de lege etc). Ei bine, în astfel de cazuri, agenţii economici sunt nevoiţi să aloce resurse considerabile - timp, muncă, bani - pentru suspendarea acţiunilor actelor administrative sau suspendarea executărilor silite, au de plătit cauţiuni, apoi înregistrează întârzieri din cauza blocării conturilor, întreaga activitate este bulversată. În schimb, funcționarul care, prin atitudinea sa mai mult sau mai puțin intenționată, de bună sau de rea-credință, a adoptat măsura ilegală anulată de instanță nu a suferit nici o sancțiune. Lipsa unor sancțiuni pentru funcționarii respectivi a creat o practică în care funcționarul nu mai aplică principiul „in dubio contra fiscum” - conform căruia orice dubiu sau neclaritate în lege trebuie interpretată în favoarea celui care se obligă, a contribuabilului și în defavoarea organului fiscal -, ci preferă să aplice legea în defavoarea contribuabilului pentru că este perfect conștient de lipsa unei sancțiuni pentru situația în care a greșit.

 

Statul poate elimina această nedreptate, dar vrea?!

În paralel, statul are la dispoziție pârghii prin care un funcționar care interpretează legea în defavoarea sa și în favoarea contribuabilului poate suferi consecințe, deoarece funcționarul respectiv este angajatul său și în foarte multe cazuri angajarea și promovarea lui se face pe baza aprecierilor altor funcţionari (şefi de instituţii, din ministere etc.) care sunt, la rândul lor, angajate ale statului, sub tutela unui minister care este controlat politic.

Prin urmare, ajungem la esenţa problemei: statul poate reechilibra raportul de forţe, astăzi net în defavoarea contribuabilului, dar totul depinde de decizia politică. De voinţa politică.

Mediul de afaceri a semnalat aceste probleme decidenţilor politici în repetate rânduri, dar schimbările pozitive se produc cu mare greutate. Echilibrarea relaţiei autoritate - contribuabil este o chestiune vitală, de supravieţurie economică a acestei ţări. În acest moment este imperios necesară o scădere a numărului de acte administrative nelegale, iar acest lucru este posibil doar prin reglementarea unor sancțiuni prin care funcționarii care au participat la adoptarea unor acte administrative declarate nule sau nelegale, prin hotărâri judecătorești definitive, să sufere anumite consecințe precum reducerea salariului pe o anumită perioadă, scăderea punctajului necesar pentru promovare etc.

.