De voie, de nevoie, cadrele didactice sunt nevoite să-şi scoată an de an certificat medical că nu sunt "duşi cu sorcova". Măsura testării psihologice anuale este considerată de unii specialişti anticonstituţională, dar, fiind o condiţie prevăzută de Statutul personalului didactic, este obligatorie, certificatul obţinut având valabilitatea de un an.

 

Anual, fiecare cadru didactic trebuie să-şi pună la dosar un "certificat medical şi de atestare psihocomportamentală", eliberat în urma examinării de către un medic în medicina muncii, respectiv psiholog acreditat. Testul constă în completarea unui formular stabilit de către Ministerul Educaţiei împreună cu Ministerul Sănătăţii. Măsura a fost luată în urmă cu patru ani şi s-a transformat într-o formalitate care trebuie îndeplinită. Unele şcoli organizează testarea la începutul anului şcolar, altele, în timpul anului, pentru a evita aglomerarea activităţilor de la începutul anului.

"Noi am organizat testarea psihologică pentru personalul didactic în cursul lunii mai, astfel că certificatele sunt valabile până în mai anul viitor", ne-a declarat Ruben Filimon, directorul Colegiului Tehnic "Mihai Viteazul".

"Marţi s-au organizat testările pentru obţinerea atestatului psihocomportamental, iar astăzi (miercuri - n.r.) un medic în medicina muncii desfăşoară activităţile specifice în sala festivă a liceului", ne-a declarat şi directorul Liceului Teoretic "Onisifor Ghibu", Mihai Vesea.

Psihologii se orientează după modelul standard realizat de Ministerul Educaţiei şi cel al Sănătăţii, astfel că, în general, testele de evaluare psihologică sunt structurate pe trei paliere, verificând nivelul de stres, cel de maturizare socio-afectivă şi atenţia distributivă. Fiecare întrebare are trei sau patru variante de răspuns, structurate gradual. Unele din întrebările la care sunt nevoiţi să răspundă dascălii sunt de-a dreptul ilare: "Aveţi senzaţia că nu aţi realizat nimic în viaţă", cu răspunsurile care trebuia bifate, de genul "Niciodată", "Uneori", "Des", "Foarte des". În unele cazuri, dascălii s-au trezit că trebuie să-şi descopere vocaţia de animatori, trebuind să răspundă la întrebarea dacă "se consideră în stare să învioreze o petrecere". Nu lipsesc nici întrebările prăpăstioase de genul "dacă v-aţi gândit vreodată la sinucidere" sau dacă "o aventură amoroasă poate să vă aducă anumite prejudicii". Alte întrebări sunt concepute să-i descopere pe dascălii căzuţi pradă alcoolismului sau care cochetează cu "activităţi cu componentă lubrică, activităţi care implică exhibarea, în manieră obscenă, a corpului ori alte activităţi necorespunzătoare deontologiei profesionale şi statutului de persoană responsabilă cu educaţia", după cum se arată în Statul personalului didactic.

 

O măsură controversată

Toate aceste măsuri de prevedere au fost şi sunt însă contestate chiar de specialişti. Bunăoară, doctorul în psihologie Dan Goglează, profesor universitar la Iaşi şi care profesează în Germania din 1986, autor de cărţi şi studii de psihoterapie numeroase, a susţinut încă de la introducerea obligativităţii testărilor că măsura este anticonstituţională. "Orice aluzie depreciativa la sănătatea psihică a cuiva este interzisă constituţional, iar ierarhizările de nivel mintal în susţinerea unor măsuri sociale sunt considerate elemente clare de rasism. Prin această măsură sunt discreditaţi aparent numai profesorii, însă psihologii se vor discredita singuri, în primul rând, pentru că acceptă acest lucru şi pentru că nu sunt pregătiţi în niciun fel pentru un asemenea examen. (...)

A supune un dascăl unui asemenea examen este un supliciu moral şi poate aduce un prejudiciu fără precedent autorităţii sale. Printre altele, orice elev, nemulţumit de vreo notă sau de o măsură educativă luată de un profesor, o poate contesta pe motivele psihologice ale acestuia", susţinea profesorul într-un interviu publicat în presa centrală în 2006.

 

Probleme de etică

"Sub ce formă îi poate comunica persoanei fără s-o destabilizeze psihic (având în vedere efectele catastrofale ale unei sugestii autorizate) sau conducătorului instituţiei fără a prejudicia moral prestigiul celui în cauză şi fără a viola secretul profesional?", se întreabă, în continuare, profesorul Goglează. Confidenţialitatea privind sfera intimă a unei persoane este un drept inalienabil constituţional, iar informaţiile încredinţate trebuie păstrate minimum opt ani sub cheie şi, eventual, transmise psihologului care preia activitatea respectivă prin protocoale de reglementare stricte. "Asigurarea confidenţialităţii este un aspect esenţial al activităţii psihologului în toată lumea şi el nu poate fi obligat de o instituţie sau de terţi la dezvăluirea datelor pe care le deţine despre o persoană fără acordul scris al acesteia şi cu precizarea exactă a conţinutului", conchide psihologul.