Moto: "Cuvântul bun unge, iar cel rău împunge" (proverb românesc)

Avem în faţă o lucrare valoroasă angajată pe drumul noii calităţi psihopedagogice a elevilor, a cadrelor didactice şi a părinţilor.

Autorii lucrării (Andrei Barna, Iuliana Barna, Tactul pedagogic şi social, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 2011) au studiat această temă ca subiect de cercetare ştiinţifică în Pedagogie. Tactul reprezintă un aspect al relaţiilor interumane; el, de fapt, constituie o notă de conţinut a educaţiei morale (o atitudine etică). Termenul (despre care vorbim) provine din latinescul tactus; acesta semnifică influenţă, contact, acţiune, simţul măsurii şi al dreptăţii legat de respectarea personalităţii copilului. Măsura presupune cumpătare, moderaţie, cântărire, înfrângere s.a. Începutul anului 2012 coincide fericit cu apariţia unei noi cărţi de pedagogie utilă activităţii a ceea ce s-a numit Dirigenţie - şi încă se numeşte în acest fel - dar aceasta (dirigenţia) nu mai este ceea ce a fost. Cartea autorilor de la Universitatea din Galaţi provoacă o acţiune utilă educaţiei morale în învăţământul claselor I-XII. Cei doi autori ai lucrării sunt cadre didactice universitare: prof. dr. Andrei Barna (fost director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, Galaţi), coautorul său la lucrarea aceasta este doamna Iuliana Petronela Barna, licenţiată în Litere Teologice, doctor în Filologie. Cartea pe care o prezentăm este un studiu echilibrat (177 p.) şi are citaţi în susţinerea ei peste 110 autori români şi străini. În capitolul 1 şi 2 (p. 12-27) facem cunoştinţă cu metodologia cercetării şi analiza conceptului de tact în relaţiile interumane. "Greul" lucrării cade pe cap. III şi IV. Sunt dezbătute, rând pe rând, teme ca: Tactul pedagogic în viziunea educabililor; Tactul şi lipsa de tact pedagogic în mediul universitar; Tactul pedagogic în relaţiile familiale; Opinia educabililor privind tactul pedagogic în familie; Analiza aprecierilor făcute de educatori şi educabili asupra unor situaţii de tact şi lipsă de tact pedagogic. Capitolul IV (p.108-157) cercetează tactul şi lipsa de tact în literatură şi în viaţa oamenilor de seamă. Rând pe rând a fost analizat tactul şi lipsa de tact în literatura română şi universală; Problema tactului în literatura cu conţinut religios; Rolul religiei creştine în formarea conduitei bazate pe tact în relaţiile interumane; Tactul în opera şi activitatea Sfinţilor părinţi; Tactul şi lipsa de tact în viaţa şi activitatea oamenilor de seamă în modelarea personalităţii umane; Exemplu de tact şi lipsă de tact în viaţa marilor personalităţi ş.a. În concluzie, putem aprecia că studiul colegilor de la Universitatea "Dunărea de Jos", din Galaţi, reprezintă o noutate pe drumul calităţii şcolii româneşti. Lucrarea este un ghid teoretic şi practic al educaţiei morale.

Dr. Petre PUŞCAŞ