Scriu aceste rânduri din dorinţa de a contribui şi eu pe cât este posibil la ridicarea calităţii învăţământului românesc în perioada de liceu, sensibilizat şi dezgustat fiind de cele citite şi văzute în mass-media în urma desfăşurării bacalaureatului 2012.

Realitatea crudă este că majoritatea elevilor de azi nu mai învaţă nici măcar pentru a-şi acumula un bagaj minim de cultură generală, iar o vină mare în primul rând o au părinţii şi familia, în opinia mea, mai puţin profesorii. Departe de gândul de a fi nostalgic, dar pe vremea când eu am absolvit Liceul din Vaşcău, în 1969, fiind a doua promoţie a Liceului şi prima cu 12 clase, se învăţa cât era necesar, promovabilitatea la bacalaureat fiind pe măsura studiului şi a sârguinţei depuse, precum şi admiterea în facultăţi şi şcolile postliceale. De remarcat că grupul de cadre didactice era format din profesori tineri, proaspeţi absolvenţi de facultate, în frunte cu directorul Liceului de atunci, profesorul de matematică Moisie Micula. Admiterea în liceu se făcea prin concurs în scris la limba română şi matematică, urmat de proba de concurs oral. Existau şi şcoli profesionale, care erau căutate şi frecventate de elevi, precum şi licee de specialitate: agricole, silvice, pedagogice, sanitare ori vocaţionale: de muzică, arte plastice, coregrafie şi peste tot se făcea şcoală şi educaţie, faţă de ce se întâmplă la ora actuală. Marea mea întrebare este: cum a fost posibil ca la unele licee din ţară şi chiar de specialitate, promovabilitatea la bacalaureat să fie 0, cum au fost aceşti elevi admişi în liceele respective, pe bază de ce? Dacă tot aşa se va continua şi pe viitor, unde vom ajunge cu actul educaţional?

Mircea STAN