Motto: „Pământul ȚĂRII să-l săruți și pentru mine!” - George Coșbuc, Rugămintea din urmă

Editura Aureo, din Oradea, ne-a oferit o mare bucurie, publicând lucrarea Spațiul Geografic Românesc, la răscruce de vânturi, de drumuri și de interese, de Nicolae Josan. O carte pentru orice suflet de român de oriunde ar fi el sau oriunde s-a născut, oriunde se află.

Gândul nostru, curat și nefățărit și inima noastră cuminte încă ne îndeamnă, stimate domnule profesor Nicolae Josan să-ți aducem cele mai calde felicitări și omagiu – fiindu-ne coleg și prieten, de o viață, pentru frumoasa carte pe care ai dedicat-o românilor, poporului român și țării noastre România. E incontestabil un succes și o victorie pentru noi toţi și pentru știința geografică românească. De altfel, a fost la fel, sper că n-ai uitat și ce ai scris în 2002: Destinul geografic al poporului român. Și nu putea să fie altfel, cel puțin pentru mine: M-am întâlnit cu geografia – Et In Arcadia Ego – de trei ori capitale:

a. la Cluj unde făceam naveta între cei doi șefi de școală istorico-arheologică și geografică – Constantin Daicoviciu și Tiberiu Morariu;

b. la Oradea, la Institut, cu ocazia diferitelor dezbateri științifice îi omagiam în mintea mea, mereu, pe cei trei corifei ai geografiei românești: Vintilă Mihăilescu (v. Domnul meu în geografie), Victor Tufescu și Ion Conea, cu cele două capodopere pe care le citesc mereu – Vrancea și Țara Loviștei. Îi respectam și iubeam și pe decanul nostru Ignatie Berindei (v. Țara Beiușului) și pe domnul rector Alexandru Săndulache (atunci și „trainic” am început să tipărim Lucrările Științifice, ajutați de bunul domn profesor Macovei);

c. și din nou la Oradea, la Universitate: cu „tine”, dragă Nicule, am „făcut” istoria-geografia și Analele Universității (seria noastră).

Dar să revenim la lucrarea din 2021. Pentru cititorul tânăr – elev, student, profesor și nu numai redăm (unele sunt frumos primăvăratice „flori de cais”) titlurile marilor capitole ale cărții: Spațiul geografic un sistem deschis; Europa – un spațiu geografic efervescent; Spațiul geografic românesc – din totdeauna locuit; Provincii și regiuni istorice – „țări mișcătoare și neașezate”; Principatele Unite Române; România, pe harta Europei; România de azi, tot la răscruce.

Ca arheolog de teren, ce am fost, mă limitez să amintesc mereu de frumusețea – ARMONIA – pământului românesc, pe care eu l-am cunoscut (încet și mai ales modest) prin excursiile realizate cu colegii geografi în Munții, dealurile, câmpiile și „apele” României, altfel nu știu dacă eu ajungeam vreodată în Rodna (în iulie, într-o dimineață, ne-am dat pe gheață cu studenții) sau la Bâlea Lac (înainte de Transfăgărășan!): „Cuibul Transilvaniei”, înconjurat de Munți (Corona Montium) și dealuri, de câmpii, aproape simetrice, cu Dunărea, brâul roșu - galben și albastru – tricolor al Europei, la noi, firește, Delta și Marea Neagră (scriu: cu petrolul, gazul și pulberile sale) și mai ales cu minunatele – matrice de viață românească – „Țări”: Loviștei, Bârsei, Făgărașului, Hațegului, Zărandului, Maramureșului, Beiușului, cu pământul acesta sfânt românesc de la Salca (sat vechi în Oradea) la Sucodru (sat vechi românesc în Chișinău). Pământul (cernoziom acoperit de loess), dintre râuri – o Mesopotamie română, cu vii cu poama  latină, latină și de peste 1.500 de ani neuitată și cu biserica (=basilica) creștină și latină, ridicându-se mereu, de 2.000 de ani în mijlocul satului (=tot latin, fossatum, fosat, sat), a satului românesc.

Așa a fost să fie. Așa ne-a menit Dumnezeu pe români, pe pământul țării noastre, poporul românesc întreg, de la Cernăuți la Silistra și de la Nistru până la Tisa. O unitate a poporului român pe care s-a clădit, cu mari jertfe  Unirea (Mihai, Cuza, Ferdinand I) și cu sacrificiul ostașilor noștri (Plevna, Turtucaia, Mărășești, Oarba de Mureș). Să nu uităm, cititorule! Să nu uităm nici planul nostru de ȚARĂ: Reunirea Basarabiei cu România. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Așadar, dragă Nicule, te felicit sincer și carte frumoasă, cinste cui te-a scris!, eu bătrân și șubred (cred că cei tineri vor ține-o minte) scriu: Tot mai citesc măiastra-ți carte, deși ți-o știu pe dinafară! (Al. Vlahuță).

Sever DUMITRAȘCU