Săptămâna viitoare universitarii orădeni se vor prezenta din nou la vot, pentru a-şi alege rectorul. După un episod ratat - neconfirmarea în funcţie a lui Cornel Antal de către ministrul Educaţiei - iată că şase cadre didactice s-au înscris în cursă, un adevărat record pentru istoria Universităţii orădene. Momentul poate fi unul de cotitură în bine, printre univesitarii orădeni candidaţi la funcţia de rector numărându-se şi cadre tinere, care nu au avut nici în clin, nici în mânecă cu scandalurile care au scuturat instituţia, ori cu vechiul regim comunist. Unul dintre cei mai bine cotaţi candidaţi la „bursa pariurilor" pentru câştigarea alegerilor este prof. univ. Constantin Bungău, care a sintetizat pentru cititorii Crişanei câteva dintre planurile şi ideile sale de viitor.

Reporter: Cine sunteţi dumneavoastră, domnule prof. univ. Constantin Bungău? Care vă este „cartea de vizită"?

Constantin Bungău: În prezent, aşa cum multă lume ştie, sunt Ordonatorul de Credite al Universităţii din Oradea, funcţie provizorie până la confirmarea de către minister a viitorului rector, ales în urma scrutinului electoral din 23, respectiv 25 aprilie 2012. Sunt de profesie inginer, absolvent al Universităţii Tehnice Cluj-Napoca în anul 1990. De la absolvire, am făcut carieră universitară la Universitatea din Oradea, parcurgând pe rând toate gradele didactice: am fost preparator universitar, asistent universitar, şef de lucrări, conferenţiar universitar, iar din 2005 sunt profesor universitar în cadrul Facultăţii de Inginerie Managerială şi Tehnologică. Am experienţă în managementul universitar, experienţă dobândită în calitate de şef de catedră (2004-2008) şi decan (2008-2012). Domeniul în care m-am afirmat şi sunt recunoscut pe linie academică este Inginerie şi Management, domeniu al UO, ierarhizat azi în categoria A la nivel naţional.

 

Rep.: Ce vă propuneţi ca viitor rector al Universităţii din Oradea?

C.B.: În primul rând, vreau să ridic calificativul Universităţii de la „Grad de încredere" la calificativul „Grad de încredere ridicat".

Aş spicui câte ceva din programul meu managerial. Astfel, doresc implementarea în cadrul Universităţii a unui învăţământ centrat mult mai mult pe partea practică (aplicativă), care să promoveze conceptul „learning-by-doing" („învăţând-făcând"). Apoi, suntem cu toţii convinşi că, fără cercetare ştiinţifică de calitate, viaţa noastră universitară nu mai poate exista. Este importantă înţelegerea corectă a ideii că fiecare cadru didactic universitar are obligaţia faţă de universitatea şi facultatea care l-au consacrat să obţină şi să activeze în granturi şi contracte de cercetare, să „producă cercetare", care să permită finanţari şi dotări suplimentare. De asemenea, consider că o recompensare corectă a tuturor activităţilor de cercetare care contribuie la îmbunătăţirea ierarhizării universităţii şi clasarea domeniilor de studii, desfăşurate de către un cadru didactic şi student, este o obligaţie a rectorului ce trebuie desfăşurată, desigur, cu rezultate. Consider esenţial sprijinul pentru obţinerea abilitării pentru cât mai multe cadre didactice ale Universităţii noastre.

(IT)  Cadrele didactice, eliberate de activităţi birocratice

Campusul wireless trebuie să fie funcţional pentru toată Universitatea, iar un compartiment unic IT (Direcţia de Management Informaţional) va asigura coordonarea şi funcţionarea integrată a tuturor resurselor informatice ale Universităţii, fiind un partener şi colaborator util şi eficient pentru toate facultăţile şi serviciile administrative. Menţinerea şi încurajarea parteneriatului „universitate-întreprinderi" va fi o prioritate a relaţionării universităţii noastre şi crearea unor parteneriate „Student UO - Absolvent UO",  angajat în diferite insituţii, companii etc. Îmi propun o colaborare constructivă cu toţi reprezentanţii şi asociaţiile studenţeşti ale universităţii noastre. Vor fi încurajate acţiunile de voluntariat ale studenţilor. Priorităţi: Cantina studenţească şi redeschiderea Clubului studenţesc. Sunt conştient că singur nu voi putea realiza ceea ce îmi doresc şi ne dorim cu toţii, dar într-un efort concentrat cu cel al echipei manageriale care mă va sprijini, precum şi cu cel al colegilor universitari, responsabilizaţi şi într-un climat de cooperare economică şi ştiinţifică consolidat atat la nivel local, cât şi la niveluri mai largi, avem şanse de realizare. De asemenea, va trebui sa identificăm formulele optime la nivelul UO care să permită eliberarea cadrelor didactice de activităţile birocratice şi de raportare permanentă la care sunt supuse şi care, de fapt, blochează activităţile efective necesare atingerii indicatorilor de performanţă spre care tindem cu toţii. Mult mai multe acţiuni sunt bine conturate în programul meu managerial, expus pe pagina web a Universităţii.

Rep.:  De ce credeţi că sunteţi perceput ca apropiat al fostului rector, Cornel Antal?

 

C.B.: Percepţia poate fi asociată cu faptul că am funcţionat ca decan în mandatul de rector al d-lui Antal. Din această funcţie, am participat "la actul comun" de conducere a UO, alături de echipa propriu-zisă de conducere pe care şi-a numit-o - aici mă refer la prorectori şi secretarul ştiinţific -, precum şi alături de ceilalţi decani ai UO. Noi am fost cei care am asigurat conducerea operativă a Universităţii, colaborând în echipa de conducere a UO. În plus, s-ar putea ca percepţia să se datoreze şi faptului că d-nul Antal este normat cu ore la Facultatea IMT, pe care am condus-o în ultimii patru ani. Deci, da! Consider că am făcut cu toţii o echipă pe parcursul ultimilor patru ani. Mai mult, îmi permit să spun ca am fost o echipa bună, care a reuşit să reconstruiască imaginea UO. Cât despre calificativul de "apropiat" al d-lui Antal, nu pot să spun că mă consider într-o astfel de postură, atâta timp cât noi nu suntem prieteni de familie şi nu ne petrecem timpul liber împreună. Cariera mea universitară nu este legată de numele fostului rector. Relaţiile pe care le-am avut şi le avem au fost strict în domeniul profesional şi administrativ. În fine, aprecierile speculative de acest gen sunt de fapt lipsite de esenţă şi nu fac decât să deplaseze centrul de interes al alegătorilor spre zone obscure şi care ne scot din domeniul academic. Cei care mă cunosc ştiu că abordez în mod diferit managementul, am multe păreri diferite, alte abilităţi şi o altă personalitate.

Rep.: De ce nu aţi candidat la primele alegeri, numele dumneavoastră fiind vehiculat ca posibil candidat?

C.B.: La momentul respectiv nu s-a pus problema unei alternative pentru rectorul Cornel Antal - din punctul meu de vedere. Era o variantă agreată de către Minister şi care asigura un anumit echilibru de forţe în Universitate. După neconfirmarea rezultatului alegerilor de către Minister, situaţia s-a schimbat. În primă fază se prefigura pericolul unui vid de putere la UO. Alegerea mea de către Senat ca ordonator de credite, mi-a întărit convingerea că inspir încredere colegilor mei şi consider o datorie de onoare din partea mea de a mă înscrie în aceasta cursa electorală. La un moment dat am considerat că şi vârsta de 46 de ani este un „defect" pentru cel care poate ocupa o astfel de funcţie, dar este „un defect" pe care îmi propun să mi-l corectez în fiecare zi. Simt realmente că am multe de oferit ca experienţă managerială şi că am un potenţial real în comunicare şi networking, pe care sunt dispus să îl investesc pentru crearea unei platforme universitare colaborative cu mediul ştiinţific şi economic local şi extern, care să polarizeze eforturile universitarilor orădeni spre ridicarea pe coordonate superioare a UO.

Rep.: Cum îi evaluaţi pe contracandidaţii dumneavoastră?

C.B.: Nu este colegial şi onorabil din partea mea să fac aprecieri de orice natură la adresa colegilor mei, atâta timp cât toţi vizăm aceeaşi funcţie şi ne desfăşurăm activitatea în aceeaşi instituţie.

Rep.: Se vehiculează ideea restructurării Universităţii, urmează desfiinţări de facultăţi?

C.B.: Am susţinut în toate luările mele de cuvânt că o restructurare trebuie să se bazeze pe mecanisme instituţionale performante şi echitabile care să nu ducă la blocaje. O astfel de decizie nu o poate lua decât Senatul Universităţii, sper ca această dezbatere să se bazeze pe o dorinţă colectivă, să ţină cont de experienţa şi înţelepciunea „seniorilor" universitari, dar şi pe forţa creatoare şi ambiţiile cadrelor didactice tinere ale universităţii noastre.

Rep.: Cum vedeţi Universitatea din Oradea în viitor, peste patru ani, la final de mandat?

C.B.: Eu o văd aşa cum îmi doresc să devină: o universitate puternică, cu valenţe clar europene, bine ancorată în învăţământul superior românesc şi angrenată în proiecte de cooperare internaţională cu alte universităţi. Trebuie să devină o universitate performantă, care să ofere cetăţenilor încredere, astfel încât orice părinte să-şi dorească pentru copilul lui să fie student la Oradea. Prin prestigiul ridicat pe care îl va dobândi Universitatea, angajaţii universitari, la rândul lor, vor fi şi ei mândri de statutul lor de angajaţi ai UO. Îmi doresc ca Universitatea noastră să ajungă să oferteze cei mai buni specialişti pentru economia reală, ceea ce înseamnă că noi, dascălii orădeni, ne facem datoria într-un mod onorabil.

În acest context, îi invit pe universitari ca, la rândul lor, să facă ceea ce le stă în putere pentru a ridica UO la statutul de  universitate performantă, pentru promovarea unui sistem de valori sustenabil. Astfel vom reuşi să asigurăm un viitor pentru noi şi copiii noştri, pentru comunitatea în care ne desfăşurăm activitatea.