„Se întroc morţii acasă" a fostului jurnalist, prof. Cornel Constantin Ciomâzgă, este o carte - mărturie a dramei trăite, sub regimul comunist, de către victimele acestui sistem, care au înfundat puşcăriile Gulagului românesc, respectiv este spovedania unui fost torţionar care ajunge să caute lumină, copleşit de vinovăţie.

Prin grija Direcţiei Judeţene de Cultură, în Sala Mare a Primăriei Oradea a avut loc, miercuri după-amiaza, lansarea cărţii „Se întorc morţii acasă", scrisă de unul dintre cei mai importanţi publicişti ai anilor '90, întemeietor şi director al unor publicaţii şi al primelor posturi de radio private din România, profesor la Facultatea de Jurnalistică, mentor al unor mari gazetari de astăzi, Cornel Constantin Ciomâzgă. Acesta se retrăgea prin anii 2000 în chiliile unor mănăstiri pentru a ieşi de acolo cu o carte ,"Lucrarea", declarată "cel mai căutat roman românesc postrevoluţionar". Timp de zece ani, scriitorul a stat din nou retras prin sihăstrii şi locuri tainice, numai de el ştiute, pentru ca acum să revină cu o nouă carte copleşitoare „Se întroc morţii acasă". Gazda evenimentului, Lucian Silaghi, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură a precizat că acest volum, care a văzut lumina tiparului acum trei luni, este o carte cu numeroase veleităţi. „Mesajul acestei cărţi este unul al speranţei şi de a nu răspunde la rău cu rău", a subliniat Lucian Silaghi. A urmat vizionarea de către cei prezenţi în sală, printre care şi câţiva studenţi de la Jurnalism, a unei proiecţii a unui film-eseu, semnat de regizoarea Cristina Chirvasie, o peliculă inspirată din cartea „Se întorc morţii acasă". Cel care a vorbit celor prezenţi despre volumul ajuns şi la Oradea a fost profesorul Ioan Simuţ.

„Am avut surpriza să găsesc o carte cu o formulă totalmente nouă. O carte de literatură combinată cu învăţături biblice, o carte neverosimilă. O carte scrisă din perspectiva unui erudit, nu a unui teolog oarecare", a remarcat Ioan Simuţ. Acesta a oferit celor prezenţi cifrul cu care se citeşte această poveste care se desprinde ireal din viaţa cotidiană. Un fost securist ajunge, după ani, să-şi întâlnească fosta victimă, un călugăr, pe care l-a torturat, schinjuit şi umilit  în cele mai cumplite moduri. Peste ani, fostul torţionar ajuns în moarte clinică este îngropat, dar revine din morţi, în acest moment declanşându-se spovedania sa şi procesul său de a reveni spre lumină.

„Pragul romanului este neverosimilul. Autorul spune că se bazează pe o poveste reală. E un efort continuu de credibilizare a poveştii. Paradoxul acestei cărţi vorbeşte cât bine poate face răul. Călăul ajunge să fie îngrijit de către victimă, de cel pe care l-a torturat, de sora acestui călugăr pe care a violat-o şi fiul născut din viol. Comentariile sunt extraodinar făcute de teologul şi autorul cărţii, vorbind despre ce înseamnă smerenia şi pocăinţa şi prin ce chinuri trebuie să treacă acest călău odată trecut prin această transformare creştinească", menţionează Ioan Simuţ. Luând cuvântul, autorul cărţii a păstrat o profundă discreţie asupra personajelor, precizând că „nu e bine să fie decriptată". „Cărţile mele se nasc din cazuistica în extremis. Persoanejele mele îşi strigă mesajul. Pe Petru l-am întâlnit la ieşirea din metrou. Dialogul nostru a început atunci pe scările de la metrou şi s-a încheiat, documentar, peste trei ani. Un an şi jumătate, după fiecare întâlnire, la despărţire îmi făgăduiam că nu mă mai întâlnesc cu el. Îşi revărsa tot balastul, toate reziduurile. La vederea reportofonului învia toată agresivitatea. El se golea de toate furiile", a explicat Ciomâzgă, care, în această perioadă, a avut de dus o grea povară. Însă nu a putut să-l abandoneze, deoarece familia sa deja îl renegase, odată ce, îngropat fiind, el a reînviat din moarte clinică. Scos din actele Bisericii şi a Stării Civile, „moroiul" nu îşi mai găseşte locul nici în societate, nici în sânul familiei. Însă spovedania sa a avut un rol benefic, „s-au topit pornirile mânioase".

„Este o carte scrisă în formulă epică, românească. Am apelat la această strategie pentru ca tipul acesta de experinţă să ajungă şi în alte locuri şi la alţi ochi decât cei interesaţi de literatura carcerală", a subliniat Constantin Cornel Ciomâzgă. Acesta a mai vorbit celor prezenţi şi despre responsabilitatea fiecăruia dintre noi de a şti să luăm atitudine pentru ca răul să nu se instaleze printre noi. „Ne plângem de milă ca şi cum noi nu eram absenţi când răul s-a instaurat printre noi. Întunericul este lipsa luminii. Să căutăm să fim acest beţişor de lumină", este îndemnul pe care autorul l-a transmis celor prezenţi în sală, în special tinerilor.