Astăzi se împlinesc 68 de ani de la înfiinţarea, la 10 iunie 1941, a primelor unităţi de paraşutişti militari români. Acest lucru s-a petrecut în contextul evenimentelor politico-militare interne şi internaţionale din perioada anilor 1939-1941, când factorii de decizie politică şi militară de la Bucureşti au hotărât înfiinţarea, la 10 iunie 1941, a primelor subunităţi şi unităţi de paraşutişti militari români.

Aşa se face că generalul Ion Antonescu - la acea dată, conducătorul statului român - a ordonat marelui Stat Major al Armatei şi Statului Major al Ministerului Aerului să analizeze posibilitatea înfiinţării acestor trupe de paraşutişti. Decretul lege, semnat de gen. Ion Antonescu, a intrat în vigoare la 10 iunie 1941, dată ce marchează ziua de naştere a paraşutismului militar românesc. În consecinţă, Statul Major al Ministerului Aerului a dispus înfiinţarea acestei noi structuri, având iniţial un efectiv de 130 de elevi (în 1941) şi, ulterior, 1045 de paraşutişti (în 1944) cu sedii succesive - în Popeşti-Leordeni, Pădurea Pantelimon şi Curtea de Argeş. După doi ani de pregătire de specialitate, eşaloanele superioare au concluzionat că unităţile de paraşutişti sunt în măsură să execute misiuni de luptă atât pe cont propriu, cât şi în cooperare cu alte unităţi şi mari unităţi de arme întrunite ale armatei române.
Această structură a avut însă o viaţă scurtă. Unul dintre obiectivele principale ale comandamentului militar sovietic la sosirea şi instalarea lui în Bucureşti (31 august 1944) a fost acela de a desfiinţa unităţile de paraşutişti militari români. Aşa se face că, la 1 martie 1945, au fost desfiinţate unităţile de paraşutişti ale armatei române, fără ca autorităţile civile şi militare româneşti să poată riposta şi protesta împotriva acestui act barbar comis de ocupanţii sovietici, soldat cu arestarea unor ofiţeri şi subofiţeri paraşutişti, au fost mutaţi la diferite unităţi din ţarp şi la unele unităţi de pe frontul de vest, fără a se recunoaşte de către ocupanţii sovietici, faptul că aceste unităţi de paraşutişti militari români, participaseră nemijlocit şi activ, aducându-şi o contribuţie majoră şi decisivă la înfrângerea unităţilor şi marilor unităţi hitleriste pregătite în dispozitiv ofensiv de luptă la nord de Bucureşti, cu intenţia de a ocupa Bucureştiul, înainte de sosirea trupelor sovietice în Bucureşti. În aceste lupte dramatice, duse de paraşutiştii militari români împotriva trupelor hitleriste, aceştia au produs inamicului pierderi însemnate, spldate cu 147 de morţi, 203 răniţi, 354 prizonieri. Au mai fost capturate la sol cinci avioane de transport greu şi trei avioane de vânătoare, împreună cu echipajul respectiv, 25 de maşini blindate şi o mare cantitate de armament şi muniţie de diferite calibre. Vitejia, gloria şi eroismul legendar dovedite în luptele duse de paraşutiştii români în perioada 23-30 august 1944 împotriva inamicului au fost răsplătite aşa cum se cuvine, prin decorarea a 22 de ofiţeri, nouă subofiţeri şi peste 170 de elevi paraşutişti. În ceea ce priveşte reînfiinţarea unitţilor de paraşutişti, aceasta s-a relizat la 1 noiembrie 1950 (după 5 ani de la desfiinţare), când ministrul forţelor armate de la acea vreme, cu avizul Moscovei, de data aceasta, a ordonat reînfiinţarea unui batalion (şcoală de paraşutişti), cu sediul în Garnizoana Tecuci, astăzi având sediul în Garnizoana Buzău.

Ca veteran de război (voluntar) şi veteran al paraşutismului militar românesc (voluntar) mă simt mândru şi onorat că am făcut parte din această structură de elită a armatei române, sacrificându-mi cei mai frumoşi ani din viaţa mea, alături de camarazii mei dragi pentru apărarea gliei noastre strămoşeşti (la sol şi în spaţiul aerian) şi a fiinţei noastre naţionale. Ca fost paraşutist militar, ulterior ofiţer superior de grăniceri (acum, poliţie de frontieră), ajuns la vârsta de 88 de ani, gândurile şi sentimentele mele de aleasă preţuire, respect şi recunoştinţă se îndreaptă spre bravii noştri eroi paraşutişti căzuţi la datorie în lupta pentru apărarea şi consolidarea statului nostru naţional, unitar român liber, independent, suveran şi indivizibil. Slavă eternă tuturor eroilor români şi în veci pomeniţi. Dumnezeu să binecuvânteze România!