Evreii duşi la Auschwitz din nordul Transilvaniei, în mai 1944, sunt omagiaţi prin dezvelirea unor plăci comemorative în 11 gări unde s-au format garniturile de tren care i-au transportat spre lagărele de exterminare. O astfel de placă va fi montată şi în gara Oradea, vineri, 30 mai. 

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", în colaborare cu Ministerul Transporturilor, aduce un omagiu victimelor Holocaustului din Transilvania de Nord, întrucât în mai acest an se împlinesc 70 de ani de la deportarea evreilor din această regiune în lagărul de la Auschwitz -Birkenau, informează un comunicat al institutului. În memoria celor 132.000 de victime ale Holocaustului, sunt dezvelite, pe parcusul acestei luni, 11 plăci comemorative, în gările unde s-au format garniturile de tren care au transportat evreii în lagărul de exterminare. Gările sunt: Baia Mare, Târgu Mureş, Reghin, Sighetu Marmaţiei, Vişeu de Sus, Dej, Cluj-Napoca, Satu Mare, Şimleu Silvaniei, Oradea, Bistriţa. Deportările au avut loc în Transilvania de Nord în mai 1944, anexată la acea vreme de Ungaria horthystă şi ocupată de Germania nazistă. Din cei 132.000 de evrei deportaţi, aproape toţi au fost exterminaţi. În Oradea au existat două ghetouri. În cel principal, au fost adunaţi peste 27.000 de orădeni evrei. O parte din bărbaţii evrei orădeni fuseseră trimişi anterior în detaşamentele de muncă. În al doilea ghetou a fost adunată populaţia evreiască din zona rurală a judeţului, acesta fiind amplasat pe malul Crişului, delimitat azi de străzile Constructorilor, Călăraşilor, Crişului şi Piaţa Cazărmii.

Evreii din Oradea

În 3 mai 1944 autorităţile ungare au dat ordinul adunării populaţiei evreieşti în Ghetoul mare de la Oradea (al doilea ca mărime după cel din Budapesta), iar pe 25 mai au început deportările la Auschwitz, îmbarcările în vagoane având loc în parcul Rhedey, actualul parc Bălcescu. Au fost exceptate de legile rasiale 16 familii (aveau statut special datorită unor invalidităţi sau merite de război deosebite, dar în final deportate şi ele), alţi 400 de bărbaţi fiind selecţionaţi pentru muncă silnică în spatele frontului. Intrarea în Ghetou a fost stabilită prin curtea sinagogii de pe strada Mihai Viteazul, internarea populaţiei fiind supravegheată din apropiere din clădirea Gestapoului, de pe strada Kapucinus nr.14 (actuala stradă Traian Moşoiu). Ghetoul propriu-zis era poziţionat pe străzile din jurul sinagogii, fiind împrejmuit cu un gard de scânduri înalt de doi metri. Jandarmeria ungară organizează în apropiere un oficiu de anchetă începând cu 10 mai, scopul fiind smulgerea informaţiilor despre averea ascunsă a evreilor. Tortura şi bătăile sunt aplicate metodic (în aşa numită fabrică Dreher), una dintre distracţiile anchetatorilor fiind electrocutarea victimelor, femei sau bărbaţi, prin montarea electrozilor în zona genitală. În Regulamentul de ghetou erau nu mai puţin de 80 de articole cu diferite interdicţii, pentru aproape fiecare pedeapsa fiind împuşcarea pe loc. Cu privire la atitudinea şi respectul de care toţi cei din ghetou, inclusiv femeile, trebuie să dea dovadă faţă de membrii armatei maghiare sau germane, iată ce prevedea regulamentul: "Oriunde în ghetou apare vreun ofiţer ungur sau german, bărbaţii îl vor saluta cu pălăria ridicată în mod cuviincios. În faţa lor nu vor putea să stea decât fără pălărie şi în poziţie de drepţi. Dacă ar intra în careva cameră, acela care observă de prima dată este obligat să comande «drepţi». Executarea poziţiei de drepţi este obligatorie şi pentru femeile prezente în cameră." În final, Regulamentul de ghetou suna în felul următor: "În ghetou să fie linişte şi ziua. Larma, cântecul, strigătele, certurile sunt interzise. Între stingere şi deşteptare în ghetou să fie tăcere de mormânt." În caz contrar, sancţiunea era fermă şi fără echivoc: împuşcarea. Evreii din Oradea au fost nimiciţi spre sfârşitul perioadei de funcţionare a lagărului de la Auschwitz. Nu s-a păstrat nicio statistică cu privire la numărul evreilor care au pierit în camerele de gazare şi al celor morţi în diverse lagăre de muncă, dispersate pe teritoriul Europei ocupate de germani. Cert este că din evreimea de altădată, după 1945 s-au întors în Oradea aproximativ 2.000 de supravieţuitori.