O urnă şi un pandantiv vechi de 3.300 de ani au fost descoperite întâmplător, acum aproape patru ani, la Valea lui Mihai, pe un teren aflat în proprietate privată. Piesele reprezintă inventarul unui mormânt de incineraţie, aparţinând primei faze a culturii Igriţa, ce s-a dezvoltat între secolele XIV-XII (î.Hr.), în epoca târzie a bronzului. Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DJCPN) Bihor le-a achiziţionat recent, la o sumă modică, şi urmează să le doneze Muzeului Ţării Crişurilor.

Lucian Silaghi, directorul executiv al instituţiei, a prezentat ieri aceste piese în cadrul unei conferinţe de presă. „În iunie 2008, în timp ce săpa în grădină, Fekete Florin Marcel, din Valea lui Mihai, a găsit o urnă şi un pandantiv vechi de 3.300 de ani, iar de atunci omul le-a păstrat în gospodăria proprie. Noi le-am achiziţionat pentru o sumă modică - 1500 de lei, deşi la început proprietarul ceruse 1.000 de euro", a povestit directorul DJCPN Bihor. Urna găsită este din lut ars şi s-a conservat foarte bine. „E un obiect de bun gust, kitsch-ul nefiind descoperit şi promovat la acea vreme", a spus Lucian Silaghi. El a făcut apel către persoanele care fac asemenea descoperiri întâmplătoare să se adreseze instituţiilor statului (Muzeu, Poliţie, Direcţia de Cultură), pentru ca obiectele respective să fie puse în valoare şi prezentate publicului. Într-o adresă a Muzeului Ţării Crişurilor destinată Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Bihor, se arată că „piesele reprezintă inventarul unui mormânt de incineraţie, aparţinând primei faze a culturii Igriţa, ce evoluează în intervalul secolelor XIV - XII (î.Hr.), în epoca târzie a bronzului. Dacă vasul este o apariţie comună ca formă şi ornamentică în cadrul olăriei epocii, pandantivul este, prin dimensiunile sale neobişnuit de mari, o piesă unică". Potrivit specialiştilor MTC, astfel de pandantive apar la sfârşitul Epocii Bronzului Mijlociu şi cunosc o evoluţie care se întinde ca evoluţie tipologică pe parcursul a două secole, fiind specifice orizontului de depozite de tip Arpăşel. Este vorba de o necropolă aparţinând sfârşitului Epocii Bronzului, iar urna şi pandantivul reprezintă două realizări de excepţie ale comunităţilor preistorice din Valea Ierului. Prin Ordinul ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional nr. 2738 din 07.12.2011, cele două bunuri culturale mobile cu valoare arheologică fac parte din patrimoniul cultural naţional al României, încadrându-se în categoria juridică Fond.