Filmele bune nu sunt îndeajuns niciodată. Mai ales dacă sunt gratuite și se difuzează sub clar de lună și chiar dacă lucrul aceasta se întâmplă în cinci zile din şapte. Cam asta ar fi concluzia după ce prin Oradea au trectut două Caravane de Filme, NexT (scurtmetraje) și TIFF, și niciuna din ele nu a dus lipsă de spectatori.

Orădenii s-au adunat cu sutele vineri, sâmbătă și duminică pentru a vedea filme de calitate, premiate la nivel național și internațional, în centrul orașului. Pe scaune sau pur și simplu pe iarba verde, tinerii s-au bucurat de proiecții, demonstrând că nevoia de cultură, chiar și sub forme mai puțin convenționale, este la ea acasă în Oradea. În prima zi, vineri, 15 august, pe ecranul din Parcul 1 Decembrie a fost proiectat filmul care a smuls aplauze anul acesta la Berlin, "Urmează-mi vocea", al regizorului Huseyin Karabey. Acțiunea filmului a avut loc într-un sat kurd din creierii munţilor, unde Jiyan era îngrijorată că tatăl ei fusese arestat de poliţia turcă pe motiv că ar fi făcut parte din grupările militare locale. Aflând că va fi eliberat doar dacă familia îi predă pușca și neavând una, bunica fetei pornește într-o căutare plină de peripeții a unei arme. Sâmbătă a fost rândul filmului românesc. Regizat de Cristina Iacob, "Selfie" a prezentat povestea a trei absolvente de liceu care au plecat la mare să se distreze cu două zile înainte de a susține examenul de bacalaureat. Comedia s-a clasat pe locul patru în box office-ul românesc, fiind surclasată doar de producţiile internaţionale de răsunet "Godzilla", "Vecini de coşmar" sau "Cealaltă femeie". După prima lună de la lansare adunase deja în sălile de film peste 60 de mii de spectatori. Ultima zi de film a fost ieri, când a rulat pelicula "Stockholm", în regia lui Rodrigo Sorogoyen. Un film ca o piesă de teatru, cu doar două personaje și în care aproape toată "acțiunea" s-a petrecut într-un apartament. Nu în "Stockholm" așa cum credeau cei mai mulți, titlul fiind legat de sindromul "Stockholm" (în care victima se îndrăgostește de răpitorul ei) și nu de orașul cu același nume. Una peste alta, prezența impresionantă a publicului și dorința lui de a cunoaște forme de artă în tot mai multe locuri neconvenționale, începe să fie un fenomen în Oradea. Unul care ne arată că Occidentul este, totuși, la doar doi pași.