Bătrâna Cetate a Oradiei este încă plină de surprize. De fapt, misterele ei cele mai adânci sunt, la propriu, îngropate sub aproape nouă metri sub pământ. Muncitorii firmei Constructorul Sălard care lucrează la reabilitarea Cetăţii au dat ieri peste un tunel de fugă şi o veche fântână. De altfel, la fiecare şanţ mai acătării pe care îl sapă, constructorii dau peste fragmente de ceramică, oase de animale şi diverse accesorii din metal. În partea dinspre Piaţa Mare, muncitorii au mai făcut o descoperire inedită. Într-un borcan de sticlă învelit într-o pungă au găsit peste 20.000 de lei în bancnote de pe vremea lui Nea Nicu, albastre şi cu portretul lui Nicolae Bălcescu pe ele.

Cea mai importantă descoperire a avut loc în perimetrul Bastionului Roşu, sub Capela Condamnaţilor, între zidul de legătură al corpului Cetăţii şi bastionul propriu-zis. „De-a lungul vremurilor, aici era o adevărată groapă de gunoi. S-au aruncat mizerii de pe Cetate şi din oraş, aşa că atunci când am început să excavăm, prima dată au ieşit la iveală cele două ferestre de tragere. Apoi, a ieşit la iveală intrarea în această galerie, care este un tunel de fugă, mascat de bastionul Cetăţii. În timpul unui asediu, prin astfel de galerii puteau acţiona grupe de soldaţi care ieşeau din Cetate şi atacau prin surprindere inamicul, apoi se retrăgeau în interior, sub acoperirea trăgătorilor de la ferestrele de tragere", relatează inginerul Mihai Ungureanu, de la Constructorul Sălard. Inginerul este un pasionat de istorie, monumente şi fortificaţii, lucrând ani buni în Administraţia Cetăţii orădene pe care o cunoaşte aproape ca pe propriile buzunare. Aproape, pentru că sub pământ zac încă multe mistere. „Nivelul ăsta pe care mergem acum", zice inginerul, păşind pe lângă ziduri înspre Bastionul Roşu, „era nivelul apei din şanţul dimprejurul Cetăţii. Apoi erau alte fortificaţii şi tranşee umplute cu apă şi mai în faţa Cetăţii, frontul de apărare întinzându-se undeva prin zona în care este Monumentul Soldatului Român din Parcul 1 Decembrie", spune Mihai Ungureanu.
Înăuntrul galeriei descoperite de muncitori, pe zidurile de cărămidă se prelinge apă. Este prima galerie de acest tip descoperită în Cetate, celelalte fiind colmatate. Intrarea în camera soldaţilor care stăteau de pază la gurile de tragere este zidită, la fel şi scările care urcă pe meterezele Cetăţii, înspre Armurărie şi vechiul loc de execuţie. „Pe zidurile astea a curs mult sânge", ne spune inginerul. „Puşcăria era între Bastionul Ciunt şi Bastionul Aurit. De acolo erau aduşi cei condamnaţi la moarte în Capela condamnaţilor şi de aici, în locul de execuţie. În acel loc a existat până în 1991 platoul pe care erau aduşi condamnaţii şi pereţii în bolta cărora era cârligul de care erau atârnaţi nefericiţii spânzuraţi. Pe vremea când Securitatea şi, mai apoi Miliţia, au ocupat Cetatea, în Capela condamnaţilor a fost amenajată o afumătorie şi sărărie pentru cărnurile şi slănina de la popota cadrelor.
Aproape de Bastionul Roşu, în şanţul Cetăţii, muncitorii care săpau un şanţ au spart un borcan. Din el a ieşit un şomoiog de bani de-o 100 de lei din timpul Republicii Socialiste România. Muncitorii s-au bucurat la început, crezând că din cei peste 20.000 de lei o să scoată ceva profit, abia mai târziu s-au dumirit că banii nu valorează nici cât hârtia pe care erau tipăriţi. „Erau bani mulţi pe vremea aceea, acum nu valorează nimic. Cine i-o fi ascuns nu se ştie, dar uite că şi-a salvat averea până azi", zise inginerul.
În partea de nord a Cetăţii, unde se amenajează Teatrul de vară, muncitorii care lucrau la turnarea pilonilor pe care va fi fixată scena au descoperit o fântână circulară, frumos lucrată. Nu i se cunoaşte vechimea, dar, ca o curiozitate, este construită din cărămidă mare, roşie şi curbată. Cel mai probabil, era o fântână pentru apă potabilă, dar şi pentru stingerea incendiilor de la asedii, fiind la câţiva paşi de zidurile Cetăţii.