Acuzaţii şocante aduse exarhului mănăstirilor din Bihor, părintele Mihail Bujor Tărău şi a încă doi călugări de la Izbuc. Printr-o scrisoare deschisă publicată pe site-ul ASTRADROM, cei trei sunt acuzaţi că au furat câteva obiecte de preţ unui venerabil călugăr de la Piatra Petranilor, locul unde s-a început ridicarea unei cruci metalice şi există un mic paraclis improvizat. În scrisoarea deschisă este cerută medierea incidentului de către episcopul Sofronie, iar în cazul neintervenţiei acestuia se vor depune plângeri la poliţie.

„Să nu furi"...

...grăieşte a opta poruncă Dumnezeiască. Porunca biblică a fost încălcată de trei călugări, susţine secretarul Asociaţiei Culturale „Vârf de Piatră Seacă", fostul preot şi o vreme jurnalist, Dacian Bradea. Asociaţia culturală pe care o reprezintă construieşte de ceva vreme, pe Piatra Petranilor, o uriaşă cruce metalică. Înaltă de 33 de metri, după cei 33 de ani petrecuţi de Cristos Mântuitorul pe pământ, crucea urmează să devină cea mai înaltă din Bihor, concurând cu marea cruce de pe Caraiman, sau cu cea ridicată de Patriarhul Daniel în judeţul Iaşi.  Aici a fost primit anul trecut venerabilul părinte arhimandrit Visarion, un călugăr de 85 de ani care mai veghează locul şi se roagă. Pentru nevoile sale spirituale a fost încropit un mic paraclis, unde părintele îşi păstra câteva obiecte dragi.  La începutul lunii, un grup de clerici din zona Beiuşului avându-i coordonatori pe protopopul Beiuşului, pr. Ioan Nat Balint, şi exarhul, Mihail Bujor Tărău, au făcut o "vizită canonică" la locul de pe Piatra Petranilor unde s-a început ridicarea crucii. Preasfinţia Sa episcopul Sofronie a fost informat de construirea acelei cruci pentru care a dat binecuvântarea, dar pentru paraclis nu şi-a dat acceptul. Alături de protopop şi exarh au fost prezenţi şi alţi preoţi din împrejurimi. Vizitatorii au fost întâmpinaţi de secretarul Dacian Bradea, care relatează evenimentele în scrisoarea deschisă adresată episcopului Sofronie. „Deşi ultima săptămână din Postul Paştelui presupune un anumit subiect de meditaţie, îmi iau libertatea de-a vă propune un altul. Închipuiţi-vă că nişte necunoscuţi ar da buzna în casa mamei PS voastre şi, după două ore de acuze şi batjocură, ar pleca subtilizând premiile de excelenţă pe care le-aţi obţinut în clasele primare. Un fapt asemănător, de această dată real, s-a petrecut cu bătrânul călugăr care trăieşte de anul trecut pe Piatra Petranilor" se arată în scrisoare. „În data de 4 aprilie, un grup de zece călugări şi preoţi, avându-l în frunte pe părintele exarh Mihail Bujor Tărău (stareţ al mănăstirii Izbuc - n.n.), a venit în perimetrul concesionat Asociaţiei culturale Vârf de Piatră Seacă pentru construirea acelei cruci metalice despre care ştiţi deja. După plecarea lor, bătrânul acesta de vârsta mamei PS voastre plângea ca un copil, acuzând lipsa unui antimis şi a unei cruci cu pietre preţioase şi lanţ de aur, vestigii ale celor 79 de ani petrecuţi în mănăstire. O cruce şi un antimis - o bucată de metal şi o bucată de pânză, ambele încăpute în buzunarele celor care au venit să-i vorbească în mod mincinos despre Iisus Christos. Lacrimi - dezamăgirea unui bătrân ai cărui ani de slujire monahală dublează anii de viaţă ai PS voastre. Preţioase sau nu, mărgăritarele părintelui Visarion au ajuns în buzunarele acelor călugări", susţine secretarul Bradea.

Între două porunci

În scrisoare se face apoi referire la construcţie şi corespondenţa purtată cu Episcopia. „Discuţia cu părintele exarh, Mihail Tărău, a durat câteva minute, după care l-am poftit să vadă anexele construcţiei. În acel moment am observat doi dintre călugării care-l însoţiseră ieşeau din paraclisul improvizat pentru nevoile călugărului despre care ştiţi deja din pomenita adresă. Răspunsul sfidător pe care mi l-au dat a fost doar începutul unui spectacol de factură medievală care a presupus răsfoirea cărţilor de cult, verificarea veşmintelor liturgice şi lansarea unui interogatoriu ale cărui întrebări nu mai aveau legătură cu canoanele bisericeşti sau cu legile bunului simţ: -Are călugărul flotant? Aveţi autorizaţie de construcţie? spunea un călugăr care a refuzat să-şi decline identitatea şi care, la cererea insistentă de a părăsi încăperea, a rămas aşezat, perturbând discuţia care se purta între călugărul locului, părintele arhimandrit Visarion, apărut între timp, şi părintele exarh" arată secretarul Bradea.  Conform relatării din scrisoare, cei prezenţi l-au ascultat o vreme pe părintele Visarion, la cei 85 de ani umblat prin mănăstirile ţării şi ale lumii, cel care a primit în dar în 1947 de la PF Nicodim Munteanu, cel de-al doilea patriarh al României (născut în Pipirig şi consătean cu părintele Visarion), un veşmânt ţesut cu aur. „Către sfârşitul întrevederii, părintele Visarion a reintrat în paraclis, de unde s-a întors răvăşit, afirmând că lipseşte un antimis (fără moaşte, deci inutilizabil pentru liturghie). Toată lumea a negat că l-ar fi luat, deşi doar părintele exarh Mihail şi doi dintre călugări au intrat în altar. Întrevederea s-a încheiat cu sărutul frăţesc de care a avut parte părintele Visarion de la vizitatori, dar imediat după plecarea acestora, părintele a început să plângă, afirmând că-i lipseşte şi o cruce cu lanţ de aur, pregătită pentru îngropăciune. Zilele care s-au scurs de-atunci nu i-au potolit durerea, luând în calcul şi întocmirea unei plângeri penale. Deocamdată însă, aşteaptă rezultatul intervenţiei PS voastre şi speră să fie înapoiate obiectele sustrase din locul său de închinare" relatează Bradea.

„Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău",

este a noua poruncă Dumnezeiască în jurul căreia se învârte această poveste sordidă, dar nu bănuim motivul pentru care s-ar deda cineva la o astfel de calomnie. În final, semnatarul scrisorii face un apel aproape disperat la episcopul Sofronie să aducă pacea în această parte a eparhiei pe care o păstoreşte. În cursul zilei de ieri am încercat în repetate rânduri să obţinem o poziţie oficială a Epicopiei Oradiei. Părintele Cristian Rus, responsabil de relaţiile cu mass-media nu a răspuns apelurilor noastre, deşi i-am expediat inclusiv mesaje SMS în care îl rugam să ia legătura cu noi. De asemenea, am expediat pe adresa de e-mail a Episcopiei ortodoxe un mesaj, aşteptând un răspuns: „Cu regret că în Săptămâna Mare suntem nevoiţi să abordăm astfel de probleme - deşi acuzaţia de furt nu ne aparţine, iar furtul rămâne furt chiar şi în Săptămâna Mare - în virtutea bunelor relaţii ce caracterizează instituţiile noastre, vă rog să ne expediaţi un punct de vedere asupra celor semnalate în Scrisoarea Deschisă". Până la închiderea ediţiei nu am primit niciun răspuns.